La București, doar vacarm
Unul din efectele wuhanizării Occidentului (din care și România face parte), ale stresului și anxietăților generate de neodictaturile verzi, este că oamenii își controlează mai greu spre deloc emoțiile și simt nevoia unor defulări. Bunăoară utilizarea așa-ziselor „artificii” de uz casnic în noaptea de Anul Nou. Sunt bucureșteancă de când mă știu (peste 50 de ani) și nu-mi aduc aminte ca vreodată, în capitală, în noaptea de trecere dintre ani, vacarmul astfel generat să fi avut acest nivel și durată. Și sigur că nu toată lumea a gustat această defulare. Așa se face că în rețelele de socializare au apărut imediat mesaje eco-vigilente ca cel de mai jos:
Lăsând la o parte soarta păsărilor (care mă preocupă puțin spre deloc) și a animalelor de companie (ale mele sunt călite), aș avea câteva precizări pentru umaniștii și eco-grijuliii specializați în activism de interdicție – indivizii ăștia ar interzice viața în general, dacă ar putea, nu doar artificiile – și tehnicile lor de manipulare emoțională, gen complexul vinovăție-rușine zgândărit de astfel de mesaje:
Vacarmul din noaptea de an nou nu a fost produs de artificii, ci de petarde, în general artizanale sau de producție chinezească. Petarde care, în afară de vacarm, produc uneori accidente mutilante sau incendii, traseul și timpul lor de ardere/explozie fiind necontrolabile. De asta sunt periculoase, nu de altceva. Un prieten din Germania m-a informat că la ei s-au înregistrat inclusiv decese de petardă – și acolo autoritățile deosebit de inteligente au anulat spectacolele de artificii sub pretextul Covid.
Artificiile sunt altceva. Au efect vizual plăcut dacă nu spectaculos și sunt manipulate de artificieri profesioniști, cu respectarea unor condiții stricte de siguranță, pe durată limitată de ordinul minutelor, rareori mai mult de zece. De asta un spectacol de artificii necesită logistică și finanțare serioasă, și nu se desfășoară în zone rezidențiale. Deci lăsați în pace bucuria artificiilor.
Sigur că anterior erei covid, dacă vremea nu era câinoasă, îmi plăcea să întâmpin miezul nopții noului an cu prietenii și o sticlă de șampanie, în aer liber, la artificii profesioniste. Începând cu 2020, mulțumită geniilor care ne conduc, nu s-a mai putut, deci m-am „bucurat” doar de vacarmul petardelor însoțit de lătratul indignat al câinelui – pisicile nu s-au sinchisit.
Concluzia? Niciuna. Doar constatarea că la noi marketingul neonormalității eșuează fără abatere. Ceea ce ar putea fi un avantaj: încrederea populației în „elite” și suportul popular de care se mai bucură sunt la cele mai joase cote din ultimii 32 de ani. Dacă tendința se menține, avem, poate, o șansă să evităm wuhanizarea totală. Poate.
La Sydney, distopie cool
Nu știu câți români știu că în iuie 2021, în Australia, sub pretextul „pandemiei” (ca și inexistente pe acel continent, la acel moment), s-a instalat o „nouă normalitate” aspră, cu control digital si militar de nivel inimaginabil anterior. In statul New South Wales (cu capitala la Sydney), televiziunea a anunțat „prima zi a Noii Ordini Mondiale”, cu reguli care, probabil, l-au făcut pe Raed Arafat să moară de invidie.
Doamna premier NSW Berejiklian și doamna birocrat-șef cu sănătatea Chant au prăvălit peste noapte asupra populației năucite și dezarmate (acum câțiva ani), un regim militar totalitar aproape perfect. (În statul Victoria s-a ajuns până acolo încât parlamentari aleși democratic să fie împiedicați să-și mai exercite mandatul și dreptul de vot ONLINE – deci fără vreo rațiune sanitară – dacă nu se „vaccinează”.) Iar dacă publicul nu știe mai nimic despre brutalitatea și eficiența prototipului australian de Neonormalitate, este pentru că Big Media (care include media sociale) și Big Tech au executat cu măiestrie cenzura aproape totală a informației privind această oroare.
Dar mie îmi plac la nebunie spectacolele de artificii, muzică și lumini, mai ales la miezul nopților de trecere dintre ani, când ciocnesc paharul de șampanie. La trecerea în 2022, știind că nu voi avea parte de așa-ceva la București sau la televiziunile noastre, și că pe meridianul nostru n-ai ce vedea, am căutat o înregistrare de pe fusele orare unde noul an sosise deja. Cunoscând (din surse directe și de nișă) nivelul distopiei totalitare australiene, eram cu atât mai curioasă să văd cum a fost la Sydney, loc renumit pentru frumoasele focuri de artificii din port. Spectacolul nu m-a dezamăgit. Priviți:
În faimoasa tradiție pe care primăria orașului o menține de peste 25 de ani, a fost magnific. În plus, de data asta spectacolul a beneficiat de o coloana sonoră dedicată (lansată special cu această ocazie de The Presets), foarte potrivită pentru „noua ordine”: Don’t look back … Say good night to heaven, Good morning hell yeah … You belong with us ...
Hm… Privind splendidele imagini, mă gândeam că cineva care habar n-are care sunt regulile după care sunt obligați oamenii să trăiască acolo – le găsiți pe site-ului Guvernului NSW, în varianta „relaxată” din 27 decembrie -; cineva care nu știa că numai „dublu vaccinații” au acces în persoană la festivități ca aceasta, în timp ce tuturor cetățenilor li se recomandă să-și măsoare interiorul locuințelor astfel încât să păstreze inclusiv acasă „distanța socială”; cineva care nu auzise de brutalitatea cu care armata și poliția locală îi pedepsesc pe recalcitranți, ei bine, pentru un astfel de telespectator totul părea normal. Așa se vinde Neonormalitatea (citiți dictatura) cool and happy.
Concluzia? Din nou, niciuna. Doar constatarea că la așa marketing, politicienii australieni au șanse mai bune decât alții să-și reseteze cetățenii cum doresc. Depinde ce doresc: implementarea până la capăt a distopiei totalitare sau revenirea la ordinea libertății și democrației uitate.
La Londra, BBC rules!
Englezi sunt foarte buni la iluminat exterioare si showuri muzicale. Așa că în prima noapte a Anului 2022, după desert, când vacarmul de afară și câinele s-au liniștit, mi-am dorit sa vizionez si artificiile londoneze. Care era cât pe ce să fie anulate; noroc că primarul (neocomunist) Sadiq le-a autorizat vineri, în ultimul moment. Am găsit transmisiunea BBC, pe care am comparat-o cu cea de anul trecut. Ambele showuri merită vizionate. Mesajul, în schimb …
Anul acesta:
Anul trecut:
Recunosc că acum câțiva ani n-aș fi crezut că în Marea Britanie, sub guvernare (teoretic) conservatoare, propaganda Noii Stângi va atinge si momentele astea. La trecerea în 2021 a fost wokăism și covidism la cote maxime, în osanale dedicate predilect dezastruosului sistem de sănătate publică NHS și neocomunismului rasist BLM. Accident? Nu tocmai, fiindcă în ciuda distrugerii provocate de poltica eco-sanitară a guvernului neo-Boris, întâmpinarea anului 2022 a continuat oarecum pe linie, deși mai vesel și mai subtil decât anul trecut.
De exemplu, corul acela de tineri corect diverși (tegumentar și adipozogenital), cântând cu voci cristaline, din sediul Shakespeare’s Globe, un potpuriu ABBA (good choice!), care începe cu celebrul Take a chance on me: „… I’m the first în line, Honey I’m still free, Take a chance on me, If you need me…” Deci, honey, suntem liberi, la dispoziția ta, NHS si Guvern cot la cot cu neodiverși, neoglobali, neonormali. I’m still free … Bună gluma! Sau băiatul ăla care se distingea greu în noapte (noroc cu pardesiul deschis la culoare, Saville Row style, probabil cașmir), care ne explica pe pod ce an nemaipomenit de bun a fost 2021. Apoi showul de lumini și artificii impecabil executat și filmat, pe fond muzical care invita la dans, everybody daaaancee, clap your hands, clap your hands, dum, paf, dum, paf, în timp ce londonezii, în așteptarea lockdown-ului omicronic din ianuarie (incert), au fost „invitați” să se bucure de spectacol acasă, iar în alte orașe festivitățile au fost anulate.
Cu alte cuvinte, iluzionism mediatic profesionst în mijlocul unui dezastru social-politic. Să recunoaștem: nu oricine poate. Printre stâlpii neocomunismului media, BBC rules from a distance! Concluzia? Tot niciuna. Doar observația că nu degeaba Orwell a fost englez (socialist, dar talentat), iar enervarea care l-a făcut să scrie „1984” a izvorât din experiența directă (avută în interiorul mișcărilor marxiste occidentale) și din exemplul BBC, model pentru Ministerul Adevărului din celebrul roman.
Cum va fi 2022? Habar n-am. Dar monitorizând trecerea dintre ani de la Sydney la Londra via București, cred că surprizele vor continua. Deci vă doresc sănătate , nervii tari, keep the faith și la mulți ani! Dacă rămânem destul in viață, și asta va trece.
(Autorităților noastre, în frunte cu „medicii” Arafat, Gheorghiță, Streinu, Rafila și colegii de protocol birocratic, le urez mulți ani acolo unde merită, în izolare socială de durată.)
Donează aici