Vorbitorii nativi de engleză sunt familiari cu un proverb care, tradus în română, sună astfel: „Sunt mai multe feluri de a jupui o pisică”. Democrații din SUA l-au aplicat cu succes la recentele alegeri prezidențiale, poticnite acum în suspiciuni și acuzații de fraudă. Nu mă refer aici la neregulile din noaptea votării și din zilele imediat următoare – pârghiile oficiale, procedurale și legale, se vor pronunța în această privință și vor da câștig de cauză unuia dintre competitori – ci la influențarea, cu părtinire, a electoratului înainte de a merge la vot.
Institutul Media Research Center a realizat recent un sondaj de opinie în mai multe state importante pentru obținerea președinției – așa-numitele swing states – și i-a întrebat pe susținătorii lui Biden dacă au fost la curent cu anumite luări de poziție și afirmații ale preferatului lor înainte să voteze pentru el. Susținătorii lui Biden au fost de asemenea întrebați dacă l-ar fi votat cunoscând din timp ceea ce mare parte din presa scrisă și audiovizuală a omis să raporteze.
Răspunsurile sunt revelatoare. Iată mai jos o succesiune de imagini care prezintă întrebările și rezultatele sondajului.
Putem observa că votanții Democrați nu sunt indiferenți față de realitate. Le pasă de ceea ce candidatul lor preferat spune și face, dar presa la care sunt ei branșați – iar aceasta nu este o presă obscură de mâna a doua sau a treia, ci constelația presei cu renume și influență – pur și simplu nu i-a informat. Dacă ar fi știut l-ar fi votat pe Trump, pe un alt candidat, sau nu ar fi votat deloc. Toate subiectele defavorabile lui Biden au fost slab sau deloc zugrăvite de New York Times, Washington Post, CNN și restul, iar această conspirație jurnalistică a împiedicat scurgerea voturilor pro-Biden în alte direcții.
Concluzia, anume că 17% dintre susținătorii lui Biden nu l-ar fi votat dacă ar fi fost corect informați, arată cât de importantă este influența presei. Situația, la ora de față, ar fi fost cu totul altă fără acest 17% confecționat „din vorbe”… dar, de fapt, din lipsa vorbelor.
Am fost și eu, la fel ca mulți alții, consternat de performanța, la nivel de număr de voturi, a acestui senil care o confundă pe nevastă-sa cu soră-sa și ale cărui mitinguri electorale au numărat mai mulți regizori, operatori de imagine și jurnaliști prietenoși decât susținători propriu-ziși.
Se pare că situația, în general, este adecvat explicată de alt proverb: „Cum îți așterni așa dormi”. Iar Democrații au aici un avantaj vechi: țuțării din presă se pricep să-și drapeze preferatul într-o togă imaculată. Și, mai mult, cearceaful dezinformării este convingător așezat peste realitate. Din timp. Concluzia? Bătăliile se câștigă adeseori înainte de a începe. Nu pe câmpul de luptă, ci în mintea – și mai ales percepția – combatanților. Sun Țî, vechiul înțelept chinez al artei războiului, nu a spus degeaba: „Războinicii victorioși câștigă mai întâi și apoi merg la război, în timp ce războinicii învinși merg mai întâi la război și apoi caută să câștige.” În amonte de politică se află cultura populară și nenumăratele ei chioșcuri de informație și de influență, care îi imprimă o direcție. Aici se află șantierul victoriilor politice din viitor.
ACTUALIZARE
Bill Whittle, un comentator politic conservator, explică felul în care monopolul mass-media al Democraților, mai ales canale digitale precum Twitter, au influențat percepția publicului în favoarea lui Biden. Se face referință la felul în care a fost marginalizat și cenzurat articolul din New York Post despre afacerile necurate ale lui Hunter Biden în Ucraina și China, dar și la sondajul realizat de Media Research Center.