În 2016, un film excepțional și pe nedrept (dar nu surprinzător) ignorat de Academia de film americană (știți, cea cu Oscarurile) a fost lansat pe marile ecrane: Risen, tradus la noi sub titlul „Misterul Înălțării”.
Este printre cele mai bune filme despre Isus și trecerea lui pe Pământ. Deci periculos ideologic și incorect politic.
De aceea, în marea industrie cinematografică hollywoodiană a fost echivalentul unui miracol, Risen fiind produs de Columbia Pictures, una din cele cinci mari companii americane de producție și distribuție de filme. Și lansat în plină epoca Obama – știți, băiatul de la Casa Albă, cel cu „transformarea fundamenala” a Americii în opusul ei wokăist, climatschimbist, animalist, fluid sexual, proislamist și ilegalist, pe scurt, neocomunist, deci anticreștin.
N-a fost un miracol faptul că filmul și-a acoperit cheltuielile de producție (cca 20 de milioane de dolari) din primele săptămâni și apoi a avut profit de peste 100%. Majoritatea publicului nu ține cont de ce vor ideologii , academicienii și criticii de film.
Majoritatea publicului vrea povești bine scrise, frumos ecranizate, bine jucate și optimiste. Iar Risen 2016 are TOT.
Este un film incredibil de frumos și de bine făcut, cap-coadă. Totul impecabil: scenariu, regie, distribuție, imagine, coloana sonoră, scenografie, editare, costume, etc, până la cele mai mici detalii. Impresionează pe oricine, creștin, păgân, ateu, chiar dacă subiectul sau mesajul nu convin oricui.
Și, nu în ultimul rând, Joseph Fiennes. Excelent actor de altfel, dar care aici face, cred, rolul vieții lui.
Rolul păgânului tribun roman Clavius, comandant militar care participă la răstignirea lui Isus (cu asta începe filmul), apoi continuă prigonirea ucenicilor lui Isus, ca să sfârșească dezertând, protejându-i pe apostoli și asistând la Înălțare. To see is to believe …
Filmul are și altă mare calitate, rară în filmele artistice actuale, ba și-n documentare: fidelitatea istorică față de textul și contextul biblic.
Toate acestea pe lângă talentul remarcabil al scenariștilor, a căror ultimă replică din scena finală ar merita să intre în istoria cinematografiei la fel ca „We’ll always have Paris” (Casablanca) sau „Frankly, my dear, I don’t give a damn” (Pe aripile vântului).
Aveți mai jos scena și replica finală. Se petrec după ce Clavius a stat de vorba cu Isus în noaptea dinaintea Înălțării, a asistat la Înălțare și s-a despărțit de Petru și ceilalți ucenici-martori care au plecat să răspândească Adevărul și Cuvântul lui Dumnezeu tuturor popoarelor.
Un locuitor al Iudeei, care-l hrănise și adăpostise pe Clavius, și căruia acesta, se subînțelege, îi povestise ce văzuse, îl întreabă:
-Tribune, do you trully believe all this? (Tribunule, chiar crezi toate acestea?)
Clavius, după ce-i lasă pe masă inelul de înalt oficial (magistrat și comandant militar) roman drept plată, răspunde:
– I believe … I can never be the same (Cred … că nu voi mai fi niciodată același)
Apoi se ridică și pleacă în lume.
Dacă nu l-ați văzut, vedeți-l acum. Risen, 2016. Dacă l-ați mai văzut, revedeți-l. Nu există moment mai bun decât Crăciunul – în afară de Paște.
Și nu uitați să credeți în miracole. Se întâmplă în continuare, dacă vreți să le vedeți. Doar că nici acum nu sunt întâmplătoare. Au aceeași sursă ca acum 2000 de ani. Ghici care?
Crăciun fericit!
Suportul publicului nostru, inclusiv cel financiar, este esențial pentru menținerea și dezvoltarea paginii ACIDmedia. Orice donație este binevenită. Vă mulțumim!
Donează aici