Prima variantă a acestui articol, mai scurtă, am scris-o și publicat-o pe 29 martie 2020, aici, sub titlul Politică, Ideologie și Epidemiologie (II) Frica si PseudoStiința. Azi reiau și dezvolt, pentru că amnezia e o boală, nu o soluție pentru revenirea la normalitate.
State of Fear 2020
State of Fear este titlul unui roman scris de Michael Crichton și publicat în 2004, pe care l-am citit la recomandarea fratelui meu. State of Fear se poate traduce în două feluri: Starea de Frică sau Statul fricii, și fascinant este – fascinanta limbă engleză – că ambele variante ilustrează perfect subiectul romanului.
Publicul cititor a aflat de Michael Crichton (la fel ca mine, probabil) citind mai întâi cărți precum Germenul Andromeda (1969), tradus si la noi. Autor de enorm talent și succes, cu peste 200 de milioane de volume vândute, publicul și mai larg i-a văzut numele pe genericele unor seriale și filme celebre precum ER (Spitalul de urgență), Jurassic Park, Rising Sun, Disclosure, Westworld, Coma, The Runaway, șamd, în calitate de creator, scenarist sau regizor.
Puțini știu, însă, că Michael Crichton a fost mai întâi om de știință – absolvent de biologie antropologică și medicină la Harvard, medic la Boston, profesor la Cambridge – și că romanele lui de ficțiune nu sunt doar scrise cu talent extraordinar, ci și impresionant documentate. Crichton a fost un vizionar și fin observator al naturii umane.
Actuala psihoză globală datorată SARS-CoV2/COVID19 m-a dus cu gândul la State of Fear și la avertismentul lui Crichton despre relația periculoasă dintre Frică, Politică și (Pseudo)Știință:
„Imaginați-vă o teorie științifică ce avertizează despre o criză iminentă și propune o soluție. Teoria capătă imediat suportul oamenilor de știință, politicienilor și celebrităților din lumea largă.
Nu mă refer la încălzirea globală. Vorbesc de altă teorie, care a devenit proeminentă în secolul trecut.
Criza a fost relatată frecvent de mass-media.
Cei care s-au opus teoriei au fost amuțiți și numiți reacționari, orbi în fața realității sau pur și simplu ignoranți. Dar cel mai surprinzător a fost cât de puțini oameni au obiectat.” (Michael Crichton, 2004)
La ce criză reală a (pseudo)ştiinţei medicale a secolelor 19-20 se referea autorul, curioșii pot citi fie aici, fie lecturând State of Fear 2004 și apendicele omonim intitulat Why politicized science is dangerous. (De ce știința politizată este periculoasă.)
Era vorba de EUGENIE. Lista de nume celebre care au susținut politic și legislativ această teorie „științifică’ vă va îngrozi. Dar nu mai mult decât ne va îngrozi la finalul acestei pandemii lista celor care au susținut, de la bun început, ucigătoarele politici totalitare anti-COVID19, bazate pe la fel de puțină știință.
Nu mă pot opri să mă întreb ce ar fi scris Crichton inspirat de starea de frică globalizată cu succes în 2009 (pandemia „gripei porcine) sau acum, în 2020. Sau poate n-ar fi scris, pentru că scrisese deja tot? Nu voi ști niciodată, pentru că Michael Crichton a murit în 2008.
Ce știu in schimb este că State of Fear 2009 datorată pandemiei „gripei porcine” a adus pierderi economice pe cât de mari pe atât de nejustificate, declanșate de incompetența și pseudoștiința medicală și statistică a birocraților comuniști de la OMS și nu numai – Neil Ferguson a jucat un rol la fel de important, din păcate. Pseudoștiință demascată și infirmată brutal de realitatea datelor finale din 2010 privind acea pandemie.
Știu de asemenea că in 2009 mass media globale au amplificat și întreținut cu succes, până la limita nevrozei, panica fundamentată de pseudoștiința birocraților care au presat guvernele să ia măsuri abuzive și aberante, ceea ce a generat finalmente adevărata criză și marile pierderi globale, nu numai economice. Nu, principalul vinovat nu a fost virusul ci, la fel ca acum, politica de stat.
Știu totodată că vocile lucide care s-au opus apocalipticelor scenarii și proiecții de pandemiie sau restrângerii nejustificate a libertăților economice și individuale au fost in general acoperite și ignorate, la fel ca acum.
În fine, mai știu că niciunul dintre marii vinovați nu a fost tras la răspundere așa cum merita: instituțional, profesional, legal sau de către publicul larg. Ceea ce acum ar trebui, în sfârșit, să se întâmple.
Așa se face că State of Fear 2020 este, în bună măsură, un deja vu. Cu deosebirea că în pandemia 2020, din ce vedem până acum, psihoza fricii a fost mult mai eficient globalizată, populația mai rapid terorizată mediatic și mai sever privată de libertăți vitale. Realmente vitale. Consecințele? Ca de obicei, mortale, iar șansele sunt că de data asta vor fi infinit mai dramatice decât în 2009. Responsabilii? Experții fricii și pseudoștiinței oficiale. Și, nu în utimul rând, politicienii care continuă să-i cultive și asculte.
Pandemiile se sting natural, politicile proaste nu
De ce am reluat parțial ce scriam în martie anul trecut? Două motive:
Primul motiv este că anul trecut, la început de pandemie, foarte puțini și-au păstrat calmul și luciditatea într-atât încât să înțeleagă mesajul articolului. Care mesaj era, în esență, următorul:
Marele Inamic NU era virusul natural, ci cel politic. Și a rămas. Nu COVID-19 era pericolul cel mare, ci COVIDISMUL, respectiv comunismul sanitar. Și a rămas. Războiul cel mare era psihologic și politic, NU biologic. Și a rămas. Arma cea mai eficientă? FRICA. Și a rămas. Și da, pandemiile trec, toate, natural și relativ repede. Politicile proaste și efectele lor nu.
Asta ar fi trebuit să se înțeleagă de la bun început. Era prima datorie a guvernanților. Aveau la dispoziție secole de istorie și de știință. Dar n-a fost să fie, pentru că frica domină dintotdeauna rațiunea, impostura domina elitele actuale, iar amnezia politică domină societatea.
Și de aceea al doilea motiv este amnezia politică. Oamenii uită de azi pe mâine. Așa se întâmplă că istoria tinde să se repete în cele mai sinistre aspecte.
De asta covidismul și covidocratia – citiți barbarele și totalitarele politici anti-COVID – au ucis deja mai mult decât virusul și nu se vor opri de la sine ca în cazul pandemiilor precedente. Dacă nu vor fi oprite curând, și dacă vinovații nu vor fi nici de data asta trași la răspundere – pentru crime împotriva umanității, da, pentru că despre asta vorbim – șansele sunt că acest război va produce mai multe victime decât oricare altul cunoscut. Pentru că e război. Nazism, fascism, comunism, remember? Acum se cheamă covidism, e parte din noul război hibrid împotriva Lumii libere, e insidios și complicat.
Și tocmai pentru că e complicat, și tocmai pentru că oamenii uită de azi pe mâine, vă invit ca, înainte de a continua, să reluați următoarele texte ajutătoare:
Culoarea dictaturii
Wokaism și Covidism
O țară distrusă degeaba
Cu Trump pre stânga călcând
Pseudoștiința Covid și originile politicilor de lockdown
Vedetele tehnocrației COVID-19. „Nu avem glob de cristal”, dar au acționat ca și cum îl aveau.
Eseul lui Crichton despre știință politizată și eugenie
Toate aceste lucruri s-au întâmplat și se repetă sub ochii dumneavoastră. Fără să le cunoașteți și înțelegeți bine, nu le veți putea combate și opri niciodată.
Nu în ultimul rând, v-ați putea face timp să-l ascultați peste weekend pe Michael Crichton, într-o conferință organizată de The Independent Institute (institut de cercetare științifică) intitulată State of Fear: Science or Politics? Foarte interesant și complex expozeul lui Crichton despre relația dintre politică, (pseudo)știință, mass-media, frică și efecte. Date și explicații pe care Big Media sau școala nu vi le oferă. În plus, Crichton era și un povestitor de mare talent. Rețineți: 2005. Apoi comparați cu 2020. [Pe Crichton îl puteți urmări între minutul 7:63 și 1:00:00; cât un episod din Games of Thrones] Și astea sunt tot lucruri care s-au întâmplat și se repetă sub ochii dumneavoastră, și vă promit că, cel puțin în parte (părțile esențiale), nu le cunoașteți.
Nu, fără memorie, istorie și context, nu veți înțelege nimic din ce trăiți, din ce aveți de făcut sau din ce urmează. Iar acum urmează o întrebare: este covidismul o formă de eugenie?
Răspunsul îl vom căuta împreună, în episoadele viitoare, cu date, fapte și declarații publice în față. Deocamdată, câteva indicii:
Bill Gates și Boris Johnson consideră și declară public demult că planeta este suprapopulată. Suntem prea mulți și trăim prea mult. La fel ca meșterii Bănci Mondiale, FMI sau forumului de la Davos. Și toți, alături de guvernele pe care le controlează, „au pus mână de la mână” (din banii noștri) pentru a ne oferi în 2020 vaccinuri anti-COVID cu miliardul … ca să ne salveze și prelungească viața?! În timp ce au blocat sistematic accesul populațiilor Occidentului la medicamente ieftine, în uz de zeci de ani, cu efect antiviral demonstrat de peste 10 ani, care s-a dovedit că previn și tratează cu succes COVID-19?! N-are nicio logică. Niciuna în afară de logica ipocriziei și demenței politice. Pe care o vom explora în episodul doi, care va fi despre știința cenzurată a tratamentelor și vaccinurilor COVID-19 versus propaganda politică.
(Va urma)
Suportul publicului nostru, inclusiv cel financiar, este esențial pentru menținerea și dezvoltarea paginii Acidmedia. Orice donație este binevenită. Vă mulțumim!
Donează aici