Sub pretextul rasismului și sub stindardul eroilor-infractori precum George Floyd, în America, de ceva timp se dărâma statui. Doar că statuile lui Cristofor Columb, Abraham Lincoln sau Theodore Roosevelt nu au nimic de-a face cu rasismul, ci cu metodologia mișcărilor totalitare și a religiilor lor politice. Parte a acestei metodologii este nesfârșitul război împotriva adevărului, civilizației și memoriei. Fenomenului i se spune acum „Cultura Anulării”. Eu prefer să-i spun pe moment Stânga Demolatoare, pentru că în principiu Stânga asta face: demolează tot ce-i stă în cale.

Nimic nou

În România, după Al Doilea Război Mondial, comuniștii noștri, la fel ca bolșevicii, erau o minoritate nereprezentativă social, dar cu mari ambiții de supremație politică. Știau că oamenii nu-i vor accepta de bună voie niciodată. De aceea, beneficiind de suportul armat masiv al Imperiului Răului [URSS] au aplicat aceeași metodologie: teroare motivată ideologic pentru înlocuirea ordinii politice și sociale anterioare. Una din primele lor griji a fost să interzică astfel adevărurile neconvenabile și să șteargă de pe fața pământului simbolurile lor purtătoare. Cu oamenii, oricât de mulți au torturat și ucis, a durat generații – copiii și nepoții nu i-au uitat. Cu cărțile și bibliotecile, indiferent câte au distrus, au rămas destule. Cu statuile a mers repede. Au început în 1948, în Bucureștiul cunoscut atunci ca „Micul Paris”. Majoritatea statuilor reprezentând personalitățile care construiseră România modernă și înfloritoarea ei capitală au fost demolate. Statuia lui Carol I, primul rege al României moderne; statuia lui I.C. Brătianu din Piața Universității; statuia lui Lascăr Catargiu din Piața Română; a lui Pake Protopopescu, unul dintre cei mai buni primari din toate timpurile, și a lui Eugeniu Carada, cofondator al Băncii Naționale, au dispărut literalmente peste noapte, fiind urmate de multe altele. Statuile din piatră au fost aruncate: cele de bronz au fost topite și din ele s-au turnat statuile monumentale ale lui Stalin și altor eroi comuniști.

Rezultatul? M-am născut 20 de ani mai târziu și în prima jumătate a vieții nici măcar n-am auzit de unele dintre personajele amintite mai sus. Pentru generația mea istoria fusese deja mistificată și ștearsă din manuale. Iar dacă al 40-lea preşedinte american, Ronald Reagan, n-ar fi eliberat Europa de Est de comunismul sovietic, aș fi rămas la fel de ignorantă – într-un fel cu toții suntem ignoranți cu privire la trecutul pe care Stânga îl falsifică și îngroapă neobosit de când există.

Ce au făcut, însă, vechii comuniștii nu era nou. În fond, comuniștii n-au inventat niciodată nimic, ci doar au reproiectat și redenumit Răul. Să luăm, de exemplu, Islamul. Metodologia celor 14 secole de cuceriri musulmane include înlăturarea sau confiscarea simbolurilor aparținând culturilor non-islamice. Metoda se aplică viguros în continuare. În 2001, în Bamiyan, după ce au ratat distrugerea cu proiectile anti-tanc a celor două statui gigantice ale lui Budha, talibanii au reușit finalmente să le dinamiteze; statuile erau înalte de 35, respectiv 53 de metri și fuseseră sculptate în munte acum 17 secole. Mai recent dar la fel de spectaculos, Statul perfect Islamic a făcut același lucru în Siria și Iraq. Să mai amintesc cazul istoric Sfânta Sofia, cea mai veche și mare catedrală creștină la vremea cuceririi otomane a Constantinopolelui (1453), transformată în moschee timp de cinci secole – destul ca oamenii să uite că odinioară a fost inima civilizatei și înfloritoarei creștinătăți ortodoxe -, apoi în muzeu turcesc (1935), apoi din nou în moschee sub domnia sultanului Erdogan?

Trecutul, întotdeauna riscant pentru Stânga

Vedeți dumneavoastră, este în logica oricărei religii politice, inevitabil totalitare în aspirațiile ei mesianice, să poarte război împotriva simbolurilor ordinii sociale pe care caută să o distrugă. Falsificarea trecutului prin ștergerea memoriei istorice colective este obligatorie când vrei să impui o ideologie, o fantezie politică, o utopie care promite salvare și bunăstare globală. Iar Stânga, utopică prin definiție și totalitară prin aspirație, știe. Fără să distrugă valorile și simbolurile „lumii vechi”, ideologiile nu pot seduce destul public pentru a supraviețui. Cum să reușească dacă oamenii vor găsi la tot pasul indiciile realității? Dacă simboluri durabile vor securiza adevărul în mintea generațiilor succesive, iar rădăcinile Binelui și Răului vor fi permanent verificabile?

Da, trecutul este întotdeauna riscant pentru Stânga, care eșuează istoric, fără abatere, în promisiunile ei paradisiace, întotdeauna lăsând în urmă distrugeri uriașe. De aceea, ca să-și manufactureze un trecut respectabil, trebuie să confiște, șteargă și falsifice trecutul de succes al altora, în special pe cel bun. Asta încearcă Stânga Demolatoare să facă acum în America și alte țări occidentale, cu frânghiile, ciocanele, legile și hoardele ei, urmărind mult mai mult decât să distrugă piatra statuilor.

Război cultural, război total

E bine că Președintele Trump și administrația lui apără statuile și monumentele Americii. Este o bătălie crucială în războiului cultural pe care Stânga îl poartă împotriva civilizației și memoriei facerii ei. Pentru că războiul cultural-ideologic este precursorul războiului total, iar câștigarea primului îl împiedică pe ultimul.

Noi, românii n-am putut opri comunismul, deși sute de mii dintre ai noștri s-au sacrificat pentru asta. Imperiul Răului era prea mare și acomodat de Occident, iar noi eram prea mici. Nu este cazul Americii.

În ciuda eforturilor neobosite ale Stângii, America nu moare câtă vreme oamenii ei își amintesc și sărbătoresc istoria și valorile fondatoare. Dar ca să continue, americanii mai au de învățat câte ceva despre pericolele comunismului. Nu cred ca Americii îi lipsesc resursele umane și materiale pentru a împiedica și evita tragediile pe care noi le-am trăit „mulțumită” Stângii și încă le trăim. Ce le lipsește americanilor este experiența directă a totalitarismului și conștiința faptului că li se poate întâmpla și lor. De fapt a început să li se întâmple, chiar dacă pe bucăți.

Americanii ar trebui să învețe că ceea ce Stânga distruge într-o generație este greu de reconstruit în multe sau vreodată. După 75 de ani, o revoluție anticomunistă sângeroasă și trei generații, noi, românii, încă ne zbatem să ne eliberăm, prinși între masivele distrugeri culturale sau instituționale lăsate în urmă de vechii comuniști și promisiunea distrugerii progresive din partea noilor comuniști chic and cool.

Azi, la fel ca-n secolul trecut, fie că ne place sau nu să recunoaștem, țara mea și continentul nostru încă depind de America pentru a ține pasul cu libertatea, democrația și prosperitatea. Din păcate, în timp ce ne-a oferit ajutor economic și militar uriaș, America n-a reușit să exporte în Europa valorile ei fondatoare; a reușit în schimb să răspândească nonsensurile Noii Stângi, adică ale anti-Americii.

Cred că e timpul ca pământul ultim al libertății, the proverbial land of the free, să abandoneze acele idei și elite occidentale care continuă să reinventeze, redenumească și revitalizeze comunismul pe care noi l-am experimentat plenar. Timpul să se sprijine mai mult pe oamenii uitați din partea mea de lume care tânjesc după o șansă și mai multă libertate, nu pe elitele noastre profund corupte moral și ideologic. Timpul să învețe mai mult de la cei care au trăit și înțeles totalitarismul prin omniprezență și libertatea prin absență. Și să învețe acum, pentru că mai târziu va fi prea târziu.

Epilog demolator

Duminică, 11 octombrie, protestatarii Noii Stângi din Portland, Oregon, au demolat statuile președinților americani Abraham Lincoln și Theodore Roosevelt. Apoi au trecut la spart vitrine. Organizatorii „pașnicului” protest l-au denumit „Ziua Băștinașă a Furiei”.

A doua zi, pe 12 octombrie, în America a fost Ziua lui Columb, sărbătoare națională care în unele orașe și state a fost redenumită Ziua Băștinașilor.