Parafrazându-l pe popularul om de știință Carl Sagan, aș spune că măsurile extraordinare necesită dovezi extraordinare. În curenta pandemie, singurul lucru extraordinar este ușurința și viteza cu care prea multe guverne din lumea civilizată recurg, fără nicio dovadă științifică, la măsuri represive și dăunătoare, demne de medicina medievală și de politica dictaturilor de lumea a treia.

Cea mai proastă politică imaginabilă

Era în martie. Tocmai se decretase starea de urgență COVID-19. Mă număram printre puținii care își aminteau recentele pandemii (2001-2002, 2005-2006, 2009-2010), isteria mediatică, reacțiile guvernamentale disproporționate și costurile lor enorme. Eram printre și mai puținii care n-au devalizat rafturile de mălai, făină și hârtie igienică, și-au luat măsurile de prevenție uzuale într-un sezon de gripă severă și nu s-au încuiat în casă. Un prieten, deconcertat, m-a întrebat:

– Ție nu ți-e frică?.

– Ba da. Îmi este frică:
a) de reacția oamenilor cuprinși de panică;
b) de deciziile guvernanților slabi de înger și de minte în panică; de frica lor de a pierde voturi și puncte de imagine în loc de frica de a lua decizii greșite sub presiunea mediatică;
c) de felul în care mass-media convenționale continuă să mențină starea de panică pe care ele au generat-o și care se globalizează în timp real prin media sociale.

Am postat acest dialog pe pagina mea de Facebook, îndemnând la calm și luciditate. Putini au inteles atunci. Ce a urmat mi-a dat dreptate. Nu, nu aveam globul de cristal fergusonian, dar aveam memoria pandemiilor noului mileniu, care mă învățaseră că acestea sunt reacțiile și politicile mai de temut decât virusul din Wuhan.

Singura soluție de ieșire din actuala criză și pandemie este revenirea la calm, luciditate și adevăr, începând cu repunerea în drepturi a științei și a libertăților iresponsabil spulberate de „noua normalitate”.

Originile ideii de lockdown

Adevărul este că nu știu câte guverne ar fi impus și câți oameni ar fi acceptat primitivele restricții anti-COVID dacă ar fi cunoscut tragica pseudoștiință pe care se fundamentează. Dar am convingerea că, în ciuda psihozei generate de media globale, măcar ar fi ezitat.

Nu, pentru sechestrarea la domiciliu a întregii populații, interdicția de circulație pe timpul nopții, „distanțarea socială” la doi metri, grupurile de trei, de șase, purtatea măștilor pe stradă, închiderea parcurilor, a școlilor, magazinelor, instituțiilor și activităților economice sau culturale considerate în mod discreționar „neesențiale”, etc, pentru nimic din toate aceste masuri non-farmaceutice anti-COVID nu există justificare sau dovezi științifice.

Da, acest modelism anti-pandemic este strict politic – cea mai proastă politică imaginabilă pentru sănătatea și bunăstarea noastră. Originile lui se află în lucrarea unei eleve de liceu pe nume Laura M Glass, fiica unui analist de sisteme, Robert Glass, de la Sandia Național Laboratories USA, institut specializat în cercetare tehnologică și inginerie, nu în medicină sau epidemiologie.

Nici eleva Glass, nici tatăl ei nu aveau cunoștințele necesare (de medicină, biologie, sociologie, psihologie sau economie) pentru a elabora politici de sănătate publică, cu atât mai puțin un model de guvernare pandemică bazat pe date și estimări relevante, comprehensive și cuprinzătoare. Totuși, eleva Glass și tatăl ei au elaborat un model informatic – o simulare pe computer, mai exact – bazat pe datele pandemiei de gripă aviară din 1957-58 calibrate pentru o localitate mică (10.000 de locuitori).

Pe scurt, soluția celor doi era carantina întregii populații din localitate (lockdown, shelter în place), oprirea liberei circulații și a tuturor activităților economice și sociale cu excepția celor considerate de ei „esentiale”. Economia, învățământul sau cultura nu erau esențiale; nici problemele de sănătate, altele decât cele cauzate de noua epidemie. Altfel spus, „stăm acasă” versiunea 2020.

Modelul teoretic al celor doi a fost respins categoric de specialiști în epidemiologie și boli infecțioase din SUA și din restul lumii civilizate. Din păcate, a fost imbrătisat de doctorii Mecher (medic generalist la Departamentul Veteranilor) și Hatchett (oncolog), și prezentat ca atare administrației Bush cu ocazia epidemiei de gripă aviară 2005-2006. Argumentele doctorilor Mercher și Hatchett, cele cu care l-au speriat și convins pe George W Bush să ia în considerare modelul, mergeau înapoi în timp mai mult decât ale elevei Glass, bazându-se pe datele pandemiei de gripă „spaniolă”[virusul gripal H1N1] din 1918. O comparație aberantă, având în vedere condițiile complet diferite de acum o sută de ani. Atunci era final de război mondial, starea generală de sănătate, imunitate și igienă era precară; zeci de milioane de bărbati sănătosi (apți de recrutare) , care ar fi putut supraviețui virusului asigurând imunitatea de grup și oprirea pandemiei, muriseră pe front sau aveau o stare fizică jalnică. La care se adaugă faptul că în 1918 antibioticele incă nu se inventaseră, aspirina nu intrase în producție sau uz curent, iar medicamentele care umplu azi rafturile farmaciilor si care trateaza simptomatic gripa si infectiile virale nu existau.

Printre specialiștii care s-au opus acestui model teoretic și politicilor aferente s-a numărat dr. Donald A. Henderson, cu contribuții decisive, recunoscute internațional, în combaterea si eradicarea variolei, care și-a publicat propria opinie critică într-o lucrare separată. De asemenea, lucrarea intitulată Disease Mitigation Measures în the Control of Pandemic Influenza, semnată de Henderson alături de alți trei profesori de la Johns Hopkins, respectiv Thomas V. Inglesby (specialist în boli infecitoase), Jennifer B. Nuzzo (epidemiolog) și Tara O’Toole (medicină internă), desființa modelul Glass, Mercher și Hatchett, avertizând atât asupra ineficienței epidemiologice, cât și în privința efectelor catastrofale asupra bunăstării generale a populației. Era în 2006. N-a contat. Frica a învins bunul simț și știința, iar acest model barbar a fost inclus în strategia natională americană de combatere a epidemiilor de gripă.

Din fericire pentru America și Europa (care imită America numai când nu trebuie), nici administrația Bush, nici administrația Obama n-au apucat să aplice dezastruosul model, deși au trecut de atunci incoace prin epidemii de gripă sezonieră severe și prin două pandemii (2009 și 2012). Din nefericire, în 2020, influenți birocrați medicali în frunte cu Anthony Fauci și Neil Ferguson, zis și Profesorul Lockdown, au reușit să impună modelul. N-au făcut-o pe bază dovezilor științifice sau empirice, ci manipulând date, guverne și emoții, globalizând astfel de pe poziții de autoritate științifică frica exagerată de moarte prin COVID-19.

Toate acestea nu sunt teorie, conspirație sau speculație, nici negaționism COVID-19. Sunt istoria obiectivă dar bine ascunsă la vedere a „științei” care (ne) guvernează și ucide în masă în 2020. Dacă publicul românesc nu o cunoaște este pentru ca mediile noastre de informare sunt de ani buni în derivă profesională și criză de integritate, iar anul acesta, sub pretextul „campaniei de informare COVID-19”, deriva a fost consolidată de guvernul României cu peste 200 de milioane de lei din banii dumneavoastră. Dacă publicul occidental e la fel de ignorant, este pentru că în numele celei mai proaste politici imaginabile, politica fricii, adevărurile științei au fost îngropate și sunt în continuare cenzurate.

Mai multe despre politica fricii, pseudoștiință și efecte altădată. Deocamdată închei cu o întrebare: dacă ați fi știut toate aceste lucruri în martie, ați fi acceptat actualele politici anti-COVID? Întrebarea se adresează deopotrivă politicienilor și oamenilor obișnuiți.

Suportul publicului nostru, inclusiv cel financiar, este esențial pentru menținerea și dezvoltarea paginii Acidmedia. Orice donație este binevenită. Vă mulțumim!
Donează aici