Sistemul de vot american, spre deosebire de cel din România unde se folosesc buletine de vot tipărite pe hârtie ștampilate de alegători, este dependent de mașini de vot automatizate și, în general, utilate cu software intern de înregistrare. Cele mai importante firme de mașini de vot din SUA sunt Election Systems & Software (ES&S), Dominion Voting Systems și Hart InterCivic.
Procedeul anume diferă de la stat la stat, dar următoarele sunt cele mai frecvente variante:
- Sisteme de scanare optică. Alegătorul însemnează manual opțiunea sa, pe un buletin de vot tipărit pe hârtie, și apoi buletinele de vot sunt scanate la sediul stației de votare, sau într-o locație de centralizare a voturilor. Aparatele de scanat sunt și ele mașini speciale, produse de firmele specializate menționate anterior.
- Sisteme de înregistrare electronică directă. Astfel de sisteme se folosesc de calculatoare care înregistrează votul direct în memoria aparatului. Aceste aparate computerizate sunt utilate cu ecrane tactile, butoane mecanice, sau discuri de selecție. Opțiunea alegătorului este înregistrată de calculator pe discul său intern, sau pe o dischetă de memorie portabilă introdusă în mașină. Unele astfel de sisteme sunt echipate și cu printere care pot tipări voturile electronice pe hârtie, pentru a produce un duplicat util în caz de audit, sau renumărare.
- Dispozitive de marcare a buletinului de vot. Acestea permit prezentarea electronică a opțiunilor de vot pe un ecran, selectarea pe ecran a opțiunii preferate și apoi tipărirea pe hârtie a unui buletin de vot, marcat cu opțiunea aleasă anterior pe ecran. Astfel de dispozitive nu înregistrează separat opțiunea alegătorului, în caz de audit sau renumărare.
Bineînțeles se pune întrebarea: cât de vulnerabile sunt aceste aparate la tentativele de manipulare frauduloasă? Din păcate se pare că sunt, iar exemplele următoare arată că, pentru hackeri profesioniști, nu este un lucru extrem de dificil.
Reportajul video de mai jos a fost realizat de un specialist al companiei Symantec, una dintre cele mai mari firme producătoare de software antivirus. Sunt analizate două mașini de vot, folosite cu ocazia alegerilor prezidențiale din 2012 și celor la nivel de stat federal din 2013. Ceea ce descoperă specialistul de la Symantec este surprinzător și foarte îngrijorător. Detaliile tehnice sunt de natură să intereseze pe oricine familiarizat cu terminologia hardware sau software și sunt suficient de clare pentru a fi înțelese, măcar la nivel de concept, chiar și de un nespecialist. După vizionare se pune, în mod firesc, întrebarea: cât de (im)probabil este ca alegerile prezidențiale din 2012 (Obama contra McCain) să fi fost viciate cu ajutorul unor astfel de aparate?
Urmează o știre difuzată la început de octombrie, de postul de televiziune 11Alive din Atlanta, Georgia. Este vorba despre o actualizare masivă a software-ului folosit de cele 34.000 de mașini de vot din întregul stat, cu numai o lună înainte de alegerile prezidențiale. Georgia este un stat cheie unde, conform Politico, Biden deține un avans minuscul de 0,2%. Administrația Trump contestă veridicitatea rezultatului și a înregistrat plângeri oficiale.
Înregistrarea următoare prezintă o modalitate de fraudare a unei mașini de vot din prima categorie, cea a sistemelor de scanare optică. Aici este testată o mașină Diebold, aleasă în mod aleator. Manipularea frauduloasă nu implică mașina propriu-zisă, ci cartela de memorie care este introdusă în mașină. Pe aceasta se află un program de alterare a voturilor. Trebuie să precizez câteva lucruri importante: această înregistrare video este veche, deci să nu vă închipuți că recrează un caz de manipulare a votului din acest an, iar firma Diebold a părăsit domeniul fabricării unei astfel de aparaturi în anul 2009. Experimentul de mai jos are un rol pur ilustrativ.
NBC News a documentat, în luna ianuarie, o altă vulnerabilitate: cu toate că mașinile de vot computerizate nu au voie să fie conectate la internet – pentru a nu fi expuse pericolelor de hacking dinafară – un grup de zece experți în securitate cibernetică a descoperit, în 2019, un număr de astfel de sisteme accesând mediul online. “Am descoperit 35 de aparate care fuseseră lăsate online și continuăm să mai găsim”, a declarat Kevin Skoglund, consilier principal al organizației National Election Defense Coalition. Cele trei mari firme care furnizează mașini de vot au confirmat faptul că unele dintre scanerele și agregatoarele lor electronice sunt echipate cu modemuri, pentru a transmite publicului rezultatele intermediare ale alegerilor. Aceste modemuri se conectează la rețele de telefonie mobilă care, la rândul lor, se conectează la internet.
ES&S, cel mai mare producător de mașini de vot, a dat asigurări în sensul că sistemele lor sunt protejate prin mecanisme de tip firewall. Pe de altă parte atât Skoglund cât și Andrew Appel, profesor de informatică la Princeton, au amintit de faptul că astfel de firewalls pot fi străpunse, existând numeroase cazuri în acest sens. Cele 35 de sisteme descoperite de echipa lui Skoglund reprezintă o foarte mică parte din totalul celor în funcțiune în SUA, dar el crede că mult mai multe accesează, în mod intermitent, rețeaua Internet. Skoglund a ținut să precizeze că nu este vorba despre o problemă tranzientă: “Odată ce un hacker începe o conversație cu mașina de vot prin intermediul unui modem, atunci el poate altera programele software din mașină și o poate programa să trișeze și cu ocazia unor alegeri din viitor.”
Ce se poate răspunde, în final, la întrebarea: au fost alegerile fraudate? Posibil și chiar probabil. Într-o măsură atât de mare încăt Trump a fost privat de victorie în mod fraudulos? Acest lucru îl vor stabili instituțiile politice și judecătorești, conform legilor și constituției SUA. În orice caz, vulnerabilitățile mașinilor de vot actuale pun în pericol democrația americană. Acest lucru ar trebui să dea de gândit mai-marilor de la București și să tempereze impulsul adoptării „progresului” din acest domeniu. Prudența este o virtute necesară oricui, nu numai conservatorilor.