La ore sau zile de la anunțarea victoriei lui Donald Trump, deși mai sunt 70 de zile până la preluarea mandatului prezidențial, realitatea contrazice integral narațiunea apocaliptică a adversarilor lui politici și mediatici.
Dintre toate relele lumii care i-au fost atribuite în ultimii nouă ani, cele mai aberante rămân acuzațiile de dictator a la Hitler, de distrugător al femeilor, libertății, păcii, prosperității și democrației. Aberante, pentru că realitatea, bat-o vina, e alta. Câteva exemple recente:
1. „Sexistul” și „antifeministul” Trump o desemnează pe Susie Wiles chief of staff – șefa viitoarei lui cancelarii prezidențiale, cu atribuții mai complexe și importante decât la noi. Ea devine astfel prima femeie din istoria SUA care ocupă această poziție.
Susie Wiles a fost managerul campaniei prezidențiale Trump 2024.
Susie Wiles nu e oricine. Ea însăși este o învingătoare, o femeie inteligentă, principială și curajoasă, care a depășit cu succes, la fel ca Trump, multe adversități și trădări. În vârstă de 67 de ani, a lucrat în tinerețe pentru prima campanie Reagan (1980), devenind între timp un strateg politic excepțional.
Susie Wiles, la fel ca Trump, a fost și a rămas o admiratoare a lui Ronald Reagan. Unii speră (la fel ca mine) ca al doilea mandat Trump, în această formulă, să fie o versiune a viziunii politice reaganiste adaptată la realitățile actuale. Reagan 2.0, titra ieri New York Post…
2. În zilele dinaintea alegerilor, „analiștii” Big Media anunțau o probabilă prăbușire temporară a piețelor americane de capital în cazul victoriei lui Trump. După anunțarea victoriei, bursele au crescut, iar dolarul american s-a apreciat.
3. Ultima caravană de imigranți ilegali dinspre Mexic s-a oprit si se risipeste incepand cu a doua zi după anunțarea Victoriei lui Donald Trump.
4. Vi s-a spus că dacă Trump câștigă, ne așteaptă mai multe războaie, un dezastru geopolitic patronat de „imperialismul” american si de „extremismul” lui. Iată ce s-a întâmplat, de fapt, de miercuri până azi în materie de amenințări cu agresiunea armată și în privința războaielor declanșate sau intensificate în timpul mandatului Harris-Biden:
- Miercuri 6 noiembrie, imediat după discursul victoriei, China, prin ministrul de externe, anunța că speră într-o „coexistență pașnică”. Asta după ce patru ani a amenințat direct toată zona indo-pacifică și teritoriul SUA, nu doar Taiwanul, cu nave și aeronave militare (dintre care unele au încălcat în repetate rânduri frontiere statale și tratate internaționale)
- Qatarul (unul din vechii finanțatori statali de terorism islamic) a decis unilateral (nu, nu la cererea administrației Harris-Biden) să-i expulzeze pe liderii Hamas și să se retragă pe moment din rolul de mediator al conflictului din Gaza.
- Liderii ucrainieni discută deja cu Trump, iar Putin, departe de a deveni mai belicos, de data asta se declară pregătit să discute („ready to talk”) cu Wasthingtonul … despre ce credeți? Despre război, sau despre pace?
- Liderii talibani declară că doresc să deschidă „un nou capitol” în relația cu SUA.
Toate astea îmi aduc aminte de Ronald Reagan, doctrina Peace through strength și de criza ostaticilor din ambasada americană de la Teheran, despre care am scris aici (2016) și aici (2018). Pentru cei care au ratat:
Începând cu 14 februarie 1979, timp de 444 de zile, impotenta administrație (de stânga Democrată) Carter nu a fost în stare să-și elibereze ostaticii cetățeni americani. Criza ostaticilor americani și eliberarea lor de către regimul iranian s-au petrecut pe 20 ianuarie 1981, la câteva ore după instalarea lui Ronald Reagan la Casa Albă.
444 de zile versus câteva ore. De ce? Pentru că se schimbase „șeriful” la Washington și revoluționarii islamici iranieni știau că nu-și mai pot bate joc nestingheriți de America.
Același lucru s-a întâmplat cu rușii, alți prădători internaționali pe care Ronald Reagan și politicile lui au reușit să-i pună finalmente la pământ, FĂRĂ RĂZBOI, destramand URSS și eliberându-ne și pe noi, finalmente, din lagărul comunist sovietic …
“Dacă istoria ne învață ceva, ne învață că impaciuitorismul prostesc sau iluziile nefondate despre adversarii noștri înseamnă nebunie. Înseamnă trădarea trecutului și risipirea libertății noastre.” – Ronald Reagan, Evil Empire speech,1983
Singurii care nu învață nimic bun, niciodată, din lecțiile realității, istoriei și ale propriilor eșecuri răsunătoare rămân politicienii, mass-media și intelectualii Stângii de pretutindeni, printre care includem, din păcate, destui – la noi prea mulți – care și-au asumat în ultima vreme identități „liberale”, „creștine” sau „de dreapta”.
Poate învățați ceva mai bun dumneavoastră și copiii dumneavoastră. În acest sens, despre ce s-a întâmplat și se întâmplă de fapt în America, despre planul Trump pentru restabilirea libertății, prosperității și democrației constituționale americane, împotriva stângii și oligarhiei care controlează în prezent America, în episoadele următoare.
Până atunci, nu uitați: și Ronald Reagan a fost împușcat în 1981, dar a supraviețuit tentativei de asasinat ca să facă America Great Again, și lumea mai bună și mai liberă pentru câteva zeci de ani…
(Va urma)
Intre timp, ca sa intelegeti mai bine ce urmeaza, o recapitulare:
8 noiembrie 2020: CU TRUMP PRE STÂNGA CĂLCÂND…
20 noiembrie 2020:Fantastic Joe, Alesul Nealeșilor. Yes, they can!
31 ianuarie 2021: Unity Joe și Pixul Fermecat. Yes, he can! Let’s Make America Small Again
2 octombrie 2020: Culoarea dictaturii
13 decembrie 2018: Să compari MSM occidentale cu Scânteia sau Pravda nu este o exagerare
Suportul publicului nostru, inclusiv cel financiar, este esențial pentru menținerea și dezvoltarea paginii Acidmedia. Orice donație este binevenită. Vă mulțumim!
Donează aici