Dumnezeu n-a murit
În 1620, 41 de pelerini englezi, protestanți, conduși de William Bradford, s-au îmbarcat cu familiiile lor pe o corabie și au plecat spre Lumea Nouă, alungați din Europa de persecuțiile anglicane și catolice. Corabia se numea Mayflower. De aici denumirea de Mayflower Compact a convenției pe care au încheiat-o atunci, considerată un act determinant pentru viziunea politică și religioasă care a modelat spiritului națiunii americane. Națiunea și Uniunea cunoscută azi sub numele de Statele Unite ale Americii, care în 1776 și-a câștigat Independența față de Impeiul Britanic. Pelerinii lui Bradford stabiliți în Plymouth, au fost cei care au sărbătorit primul Thanksgiving al Lumii Noi.
Începând cu 1863, mulțumită Președintelui Lincoln, în fiecare an, în ultima zi de joi a lunii noiembrie, America celebrează Thanksgiving, adică Ziua Recunoștinței. De fapt este un weekend lung, nu o singură zi de sărbătoare legală federală. Unii contemporani cred că ar fi sărbătoarea curcanului umplut. Alții cred că e Ziua Recoltei, celebrată de pelerinii debarcați în Noua Anglie la începutul secolului 17 – la fel ca Ziua Recoltei din Republica Socialistă România, de exemplu. Cât despre recunoștință și mulțumiri, sunt zeci de ani de când copiii americani învață din manualele de istorie că acestea erau adresate de primii coloniști europeni băștinașilor, pentru suport zootehnic și know how agricol. Fals, fals și fals.
Totuși, contribuțiile cele mai creative la falsificarea memoriei istorice și adevăratei semnificații a Zilei Recunostiintei le-a adus Stânga americană (politică, mediatică și intelectuală). De exemplu, în vremea multiculturalului Obama, cel care a reușit să identifice în Declarația de Independență din 1776 viitorul socialist al Americii, adică anti-America, Thanksgiving a fost etichetată ca sărbătoare rasistă și sexistă. Rasistă pentru că ar celebra masacrarea indienilor de către omul alb european. Sexistă pentru că femeia americană ar fi condamnată la cratiță ca să prepare festinul tradițional și curcanul, în timp ce bărbatul bea bere la televizor. Wokaismul nu e nou.
Apoi, în 2015, în plin jihad antioccidental organizat de Statul Islamic (care în viziunea obamică nu era islamic), având nume de cod corect politic „criza refugiaților”, Huffington Post a reușit performanța de a echivala neechivalabilul: situația pelerinilor de pe Mayflower cu cea a „refugiaților” sirieni, pe care americanii erau invitați să-i primească în casă de Thanksgiving. Ce a omis Huffington Posts – măiastră minciuna prin omisiune! – a fost să mențoneze că primii Pelerinii erau creștini pașnici, în timp ce „refugiații” sirieni 2015 erau printre cei mai explozivi (la propriu) musulmani, și că regimul Obama refuza sistematic să primească refugiații creștini din Siria. Sigur că refuza: anti-America lui Obama este fundamental anticreștină.
Thanksgiving, în schimb, este Sărbătoarea Recunoștinței Creștine pentru tot ce omul are fiindcă i-a fost dat, nu pentru că i se cuvine. Ziua Mulțumirii Creștine pentru viața, pâinea, familia și libertatea cea de toate zilele. Față de Dumnezeu, nu față de indieni sau guvern. Asta au sărbătorit prima dată pelerinii lui Bradford. Așa a proclamat oficial George Wasthington, la solicitarea Congresului federal, în 1789, anul de grație divină al intrării în vigoare a Constituției americane. Constituția lui We the people, One Nation Under God and the Blessings of Liberty, care a ținut America departe de dictatură până azi.
În același an 1789, Europa deschidea calea dizgrației divine prin Revoluția Franceză care, cu teroarea ei totalitară și fervoarea ei seculara, a pavat drumul marxist european spre ororile politice ale secolului 20. Cine știe, dacă atunci, Franța revoluționară, în loc să se revolte împotriva lui Dumnezeu i-ar fi mulțumit pentru Binecuvântările Libertății, poate că cele două războaie mondiale, nazismul, fascismul, comunismul și suta lor de milioane de victime n-ar fi existat. Cine știe …
Anticomunism și libertate creștină
Mulțumită Stângii americane intelectuale, care a ajuns să domine școlile și universitățile, copiii americani nu învață adevărata istorie a pelerinilor lui Bradford sau a Zilei Recunoștinței. Învață, în schimb, că pelerinii erau niște puritani bigoți, triști, leneși, exploatatori, profitori, nerecunoscători, urâtori de libertate și autori ai genocidului indian american. Învață că dacă nu erau indienii, pelerinii ar fi murit de foame, și că de aceea Thanksgiving este o sărbătoare de mulțumire față de indieni. Fals și fals.
Cât de fals, americanii de toate vârstele pot, încă, învăța, în afara școlii și MSM, de la povestitorii adevărului istoric – care în SUA continuă să existe, slavă Domnului! De exemplu pot învăța de la contributorii Federalist Media și al lor Project 1620. Sau de la Rush Limbaugh, care de 31 de ani scrie cărți și povestește în emisiunile lui din ajunul Thanksgiving adevărată istorie și semnificație a istoriei pelerinilor lui Bradford. De la ei am învățat și eu și povestit-o prima dată, acum cinci ani, aici. Cred că mai ales acum, în anul asaltului covidic și wokaist (citiți „comunist”) fără precedent asupra Americii, povestea merită reluată în context isotirc. Contextul de azi și de acum patru sute de ani.
Iar adevărul este că „Pelerinii și Puritanii care i-au urmat, nu erau liberal- democrații secolului 21, dar au creat instituțiile și practicile politice care au influențat profund parcursul politicii americane și au facilitat experimentele ulterioare ale autoguvernării republicane și libertății legale. Ei prețuiau drepturile naturale, guvernarea cu consimțământul guvernaților, și guvernul limitat; și erau convinși că cetățenii au dreptul, ba chiar datoria, să reziste tiraniei guvernamentale. După patru sute de ani de la semnarea Convenției Mayflower, ar trebui să le onorăm contribuția la crearea Republicii americane.”– scria săptămâna asta, aici, Mark David Hall, profesor emerit speciaizat în politică. Deci pelerinii erau nu doar creștini religioși, ci și oameni de dreapta politică.
Adevărul fiind că cea mai relevantă experiență a Pelerinilor lui Bradford, consemnată în jurnalul lui Bradford, este că ei au experimentat inițial, cu mult înainte de a fi teoretizat de Marx, socialismul, de fapt comunismul-„comunalism” îi spuneau – și au constatat că nu funcționează.
Da, acum patru sute de ani, în primul an petrecut pe coastele Noii Anglii, în Plymouth, pelerinii de pe Mayflower au hotărât inițial că toată proprietatea lor este comună, că nu există proprietate privată, și că fiecare urmează să primească prin redistribuire, indiferent de cât muncește și produce, o cotă egală din avuția și producția comună. Un falanster, o comună ca atâtea altele încercate și eșuate anterior și ulterior de oameni. Rezultatul a fost cel care se repetă fără abatere oricând și oriunde oamenii testează organizarea social economică de tip socialist: sărăcie, foame, lene, conflicte, depresie, moarte. Eșec pe toată linia.
Așa se face că în anul următor, Bradford, cu consimțământul celor pe care-i conducea, a schimbat radical modalitatea de organizare social-politică și economică: fiecare familie a primit în proprietate exclusivă o bucată de pământ, să facă ce vrea cu ea, să o cultive, să-și ridice o casă, să-și asume liber responsabilitatea propriului trai. Ghici ce s-a întâmplat?
S-a întâmplat că forța creativă a libertății, proprietății și responsabilității individuale, practicate după normele creștinismului biblic, a adus bunăstarea, bucuria și prosperitatea care le-au permis coloniștilor nu doar să se întrețină singuri, ci și să aibă profituri (adică surplus), să economisească, să facă schimburi economice și să-și dezvolte astel comunitatea. S-au întâmplat de fapt bazele liberului antreprenoritat și ale republicii americane. S-au întâmplat capitalismul, liberalismul și democrația americană, rămase unice în lume până în zilele noastre; adică ceea ce a condus în secolul următor la We the people, One Nation under God și The Land of the Free. Foarte Creștine toate.
Covidismul este comunism, deci anticreștinism
Criza Covid este o criză politică, nu medicală. Da, Covid-19 este o boală reală, uneori mortală, provocată de un virus biologic real propagat global, respectiv una din nenumăratele molime ucigătoare donate lumii de China secole de-a rândul. Până aici nimic nou, în afară de faptul că de data asta molima biologică a fost oferită la pachet cu molima politică a neocomunismului global. Mai precis cu segmentul corona-viral al globalismului, covidismul. Prin asta înțelegând politicile totalitare anti-Covid bazate pe zero știință, aplicate mai întâi în Wuhan, apoi preluate benevol de numeroase guverne occidentale.
Covidismul, prin urmare, este parte a neocomunismului magic made in China. Spun „magic”, pentru că Lumea Liberă, în timp ce condamnă formal comunismul, îmbrățișează de zeci de ani comunismul chinezesc, sub cele mai fanteziste nume și pretexte. De exemplu, socialismul economic chinezesc a fost rebotezat „capitalism de stat”; China a fost rebotezată „competitor” în loc de dușman, iar Wuhanizarea a fost adoptată de Occident sub pretextul salvării de noul „virusul ucigaș” chinezesc. Este vorba, evident, de magia Minciunii, valoare și metodologie fundamentală a Stângii.
Când vi s-au spus aceste lucruri la începutul pandemiei, n-ați crezut. Erați prea înspăimântați mediatic ca să-ntelegei că așa se instalează regimurile totalitare: prin Minciună, Distrugere și Spaimă „structurante” (vezi socialistul Jaques Attali si strategia Cloward-Piven) sau mai degrabă destructurante, propagate deliberat și sistematic. De Stânga, da.
Când vi s-a explicat că Sars-Cov2 este armă politică și psihologică mai mult decât biologică, utilizată împotriva Libertății și Civilizației (occidentale și creștine, da), iar n-ați crezut. Prostii și conspiraționsime, desigur.
Când vi s-a repetat și explicat că ținta principală este Donald Trump, fiind an electoral, și că arma covidică (politică, da ) este îndreptată în primul rând împotriva Americii lui Trump, adică a Americii așa cum a fost fondată – care rămâne chintesența Libertății Creștine, Domniei Legii și a Democrației Constituționale, primul și ultimul lor bastion de peste două secole – ați refuzat din nou să credeți.
Mulți refuză să vadă și să înțeleagă și acum, la 8 luni de când dovezile curg la vedere și sunt copleșitoare. Mă refer la dovezile că wuhanizarea Occidentului, sinonimă cu covidismul, este deliberată și bazată pe zero știință (aveti aici știința). Și că este o religie politică a Stângii globale, esențialmente anticreștină, nu doar antidemocratică, antiliberală și anticapitalistă, deci antiamericană. Totuși, două realități o dovedesc fără drept de apel. Prima este că, la fel ca orice religie politică totalitară, covidismul a anulat Libertatea și declasat credința în Eternitate, promițând în schimb Imortalitatea . Renunțați la Libertate și Viața Veșnică, și vă garantăm noi viața viața veșnic liberă de virusuri, cu pseudoștiința noastră politică, asta vă spun, mințindu-vă , guvernele dirijate de experți-vedetă precum Fauci și Ferguson. Apoi , da doua: au închis bisericile și pe creștini în casă de Paște.
După știința mea, este prima data în istorie când în America politicienii au ordonat închiderea bisericilor de Paște (atunci Trump voia să le redeschidă și să ridice restricțiile covidice), încălcând fără rețineri primul amendament la Constituția americană, cel care garantează libertatea religioasă. Politicienii care-l urăsc lui Trump, adică Stânga, care include și mulți Republicani sau conservatori numai cu numele. Din punct de vedere epidemic, măsura n-a avut nicio logică. Cum să aibă când supermarketurile și transportul public au rămas deschise, contactul uman zero este imposibil, iar epidemia, se știa de la începutul lui aprilie, era deja pe curba descendentă – știți, curba lui Farr … știință …medicină … Din punctul de vedere al comuniștilor planetari, dimpotrivă, a avut toată logica: au inghenuncheat America și Creștinismul occidental mai rapid și mai eficient ca niciodată. Covidismul a reușit ceea ce vechii comuniști ar fi dorit, dar n-au îndrăznit.
Distopia Covidică de Thanksgiving
În Europa nu există Ziua Recunoștinței față de Dumnezeu. În America există și rămâne o sărbătoare creștină specială, la fel de importantă ca Crăciunul sau Paștele. Prin urmare Democrații (citiți „comuniștii”) americani nu puțeau rata ocazia de a folosi din nou covidismul, de data asta la cote aberante cu accente tragi-comice pe alocuri.
De exemplu, în statul New York, vechi fief al elitelor comuniste americane, s-a limitat din timp, prin lege ad-hoc, numărul de persoane care au voie să se adune la biserică sau acasă, la cina tradițională de Thanksgiving. Guvernatorul Cuomo a ordonat forțelor de ordine să controleze numărul de persoane și mașini de la adresele rezidențiale. Dar n-a mers cum se aștepta Stânga. Astfel, câțiva șerifi locali l-au informat din timp, public, că ei nu vor respecta această lege pentru că este neconstituțională în prea multe feluri, iar datoria lor este să apere legea și ordinea constituțională, și să-și folosească resursele pentru a proteja comunitățile de pericole reale, nu de tradițiile creștine americane. Apoi, printr-o decizie adoptată în ajunul Thanksgiving, cu majoritate de 5 la 4, Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat neconstituțională legislația covidica a lui Cuomo, care limitează accesul în lăcașurile religioase.
În California, alt stat controlat de comuniști americani isterici, nu s-a găsit nimeni care să conteste la Curtea Supremă restricțiile religioase, care se mențin de la începutul pandemiei. În schimb guvernatorul Newsom a impus noi restricții de Thanksgiving: la cina festivă participă cel mult trei familii, în exteriorul nu în interiorul casei, și pentru cel mult două ore. Pentru că, se știe, e științific, statul afară, seara, în frig, e cea mai sănătoasă modalitate de a nu te îmbolnăvi de Covid, iar Covidul e programat să se transmită după fix două ore. Aș vrea să văd cum i-a arestat poliția californiană pe cei care au cinat, totuși, în număr mai mare, în interiorul casei, pentru mai mult de două ceasuri.
Nici Pennsylvania Stângii n-a rămas mai prejos. Guvernatorul Wolf, pe lângă restricțiile de circulație și adunare, a impus obligativitatea purtării măștilor faciale și în propria casă! Good luck cu punerea în aplicare a acestor reguli!
Acestea sunt doar câteva exemple de aberații covidice prin care Stânga americană încearcă să instaleze distopia totalitară. Încearcă, dar nu cred că vor reuși până la capăt nici de data asta. De ce nu cred? Pentru americanii au în spate două secole și jumătate de Libertate garantată constituțional într-un fel unic în lume, și patru secole de Recunoștință Creștină pentru acest tip de Libertate.
De patru sute de ani, tot One Nation under God
Niciodată în istoria omenirii, indiferent că a fost vorba de tiranie sau a democrație, parcursul politic al unei societăți n-a fost determinat de majorități, ci de cele mai puternice minorități politice, care au adunat în jurul lor masa critică necesară de oameni obişnuiţi. Pelerinii lui Bradford erau 41. Semnatarii Declarației de Independență au fost 56. Armata lui Washington era mult mai mică decât a Imperiului Britanic și nu trecuse pe la Academia Militară Regală.
Ce vreau să spun este că de patru secole încoace, la fel s-a întâmplat și în America. Indiferent de adversitățile uriașe și de probabilitățile nefaste, a fost de ajuns o mână de oameni excepționali, curajoși, inteligenți, hotărâți, iubitori de Dumnezeu și de Libertate, alături de partea din societate care i-a urmat, ca să conserve și să ducă mai departe, deseori cu prețul vieții lor, miracolul Lumii Noi. Șansele sunt că istoria se va repeta și după 2020.
Da, America se află din nou la o răscruce fundamentală. Mulți cred că s-a terminat. Că după o sută de ani de străduință neobosită, de minciună, furt, înșelăciune, crimă, impostură și distrugere revoluționară, Stânga internă și internațională a învins America lui Washington, Lincoln, Reagan și, mai nou, a lui Trump. Cred, pentru că Donald Trump și America lui sunt singuri împotriva întregii lumi.
Eu nu m-aș grăbi să decretez victoria anti-Americii. Soarta alegerilor americane nu s-a decis încă. Avocații campaniei Trump au pe rol, la instanțele federale și la Curtea Supremă, până pe 14 decembrie, procese majore, bazate pe argumente și dovezi copleșitoare ale încălcării Constituției, codurilor electorale, și ale Marii Fraude. Alegerile din state-cheie n-au fost încă certificate. Iar majoritatea din Senat încă se dispută în Georgia.
În plus, contrar aparențelor, Donald Trump nu e singur. Este adevărat că nu are de partea lui elitele Partidului Republican – pline de RINOs, nevertrumperi, corupți și trădători. Este adevărat că nu are alături nici conducerile FBI, CIA sau Departamentul de Justiție care, teoretic, conform legii, ar trebui să-i fie loiale lui, ca Președinte în exercițiu, și Americii; nu sunt; și acelea sunt infestate de corupți și trădători de țară.
Dar Trump are alături, pe lângă avocați excepționali – cei pe care Big Tech și Big Media, inclusiv Fox News, îi denigrează și obstrucționează – și o bună parte din corpul de magistrați federali, fideli legii și constituției americane, și din forțele de ordine și securitate americane. Și mai are ceva esențial: zecile de milioane de We the people de toate rasele, culorile și afilierile politice, care țin la votul și la republica lor. Iar toți, împreună, au de partea lor nu doar Adevărul, Biblia și Constituția, ci și dreptul de a deține arme și de a le folosi în scop de autoapărare. Autoapărarea Vieții, Libertății, Constituției și Țării lor împotriva tiranilor.
Nu e prima data când americanii sunt singuri împotriva lumii. Pelerinii lui Bradford au fost tot singuri, când au colonizat coasta de Est a Americii cu biblia în mână (biblie pe care ei, spre deosebire de majoritatea populației lumii la acea dată, știau să o citească). Americanii și-au câștigat tot singuri independența (francezii i-au ajutat un pic, ce-i drept), printr-un război purtat și câștigat împotriva celui mai mare imperiu al vremii. America lui Lincoln a purtat și câștigat tot singură, în numele Constituției și conservării Uniunii, sângerosul Război Civil din secolul 19. Nu în ultimul rând, chiar și în secolul 20, după ce Woodrow Wilson a deschis calea internaționalismului american, America tot singură s-a apărat, salvând pe deasupra de tiranie și națiunile Europei Occidentale și nu numai.
Prin urmare, patru sute de ani, America Liberă, Democratică și Creștină n-a fost îngenuncheată, deși a avut împotrivă toată floarea tiraniilor planetare. Un miracol politic? Așa pare, într-adevăr, istoria americană. Dar nu orice miracol, ci unul îngăduit și apărat de Dumnezeu pentru Libertatea oamenilor. Libertate Creștină, da.
De aceea v-am povestit azi adevărata istorie a Pelerinilor de pe Mayflower și a Thanksgiving. Pentru că e mult de învățat, de sperat și de urmat aici. Toate cele patru secole de istorie americană păstrează spiritul acelui început de Lume Nouă, mai ales în momentele de imposibilă răscruce. De aceea nu cred că a venit sfârșitul Americii. Fiindcă în ciuda adversităților uriașe, în ciuda faptului că mulți americani au uitat, dacă au știut vreodată, adevărata poveste și esență a spiritului american, zeci de milioane de americani continuă să se autodefinească și identifice cu mândrie binemeritată ca We the people, One Nation under God. Zeci de milioane. O realitate care n-ar trebui subestimată. Dincolo de toate, Dumnezeu intotdeauna a binecuvantat acest spirit al Libertății. Altfel n-ar exista America.
Vorbitorii de limbă engleză pot asculta aici podcastul emisiunii despre adevărata istorie și semnificație a Thanksgiving, emisiune difuzată joi, 26 noiembrie 2020, și realizată pentru The Federalist Media de Ben Domenech și Melanie Kirkpatrick de la Hudson Institute, fost editor Wall Street Journal.