Două articole foarte recente, din 30 noiembrie, publicate de American Spectator și PJ Media prezintă noi informații despre neregulile grave care pun sub semnul întrebării victoria proclamată de Joe Biden și organele de presă afiliate ideologic și sentimental la Partidul Democrat.
Iată un fragment extins din prima relatare:
Printre analiștii care pun la îndoială legitimitatea victoriei lui Biden se află și dr. Navid Keshavarz-Nia, un expert în securitate cibernetică a cărui expertiză tehnică a fost lăudată de New York Times în septembrie și care a fost descris drept un erou de Washington Monthly. Este puțin probabil ca aceste publicații să-i mai ridice osanale în urma alegerilor recente. Analiza sa acuzatoare referitor la manipularea electronică a voturilor din primele ore ale zilei de 4 noiembrie apare într-o depoziție semnată sub jurământ, inclusă în litigiul judiciar C.J. Pearson împotriva Kemp. Litigiul a fost deschis de avocatul Sidney Powell, la curtea de justiție a Districtului de Nord al Georgiei. Depoziția sa de nouă pagini (anexa 26) descrie modul în care este posibilă manipularea voturilor, unde a avut loc acest lucru și rezumă concluziile sale după cum urmează:
Am tras concluzia, cu un nivel ridicat de încredere, că rezultatele alegerilor din 2020 au fost alterate în toate statele importante, rezultând în transferul către Biden a sute de mii de voturi acordate președintelui Trump. Aceste modificări sunt rezultatul unor vulnerabilități pe scară largă, exploatabile la nivelul sistemelor de verificare a datelor și la nivel de software, afectând mașinile de vot și software-ul furnizate de Scytl și Smartmatic. În acest fel au obținut operatorii umani rezultatul dorit. În opinia mea dovezile sunt copleșitoare și incontestabile.
Dr. Keshavarz-Nia nu este în niciun caz singurul expert care a ajuns la concluzia că a avut loc o manipulare pe scară largă a voturilor. Această examinare a rezultatelor alegerilor, de exemplu, utilizează analize cantitative pentru a identifica unele anomalii foarte ciudate. Dar nu este necesar să fii un statistician sau un expert în securitate cibernetică, care să posede cunoștințe aprofundate despre modul în care funcționează mașinile de vot, pentru a observa că a avut loc suficientă fraudă pentru a schimba rezultatele alegerilor în mai multe state. Faptul că Keshavarz-Nia își prezintă concluziile într-o declarație depusă sub jurământ, sub amenințarea pedepsei pentru mărturie mincinoasă, îl face extrem de credibil. Totuși, concluziile sale sunt destul de opace pentru oricine fără un nivel ridicat de pregătire și experiență în domeniul său. Acest lucru ne obligă pe noi, nespecialiștii, să îl credem pe cuvânt.
Având în vedere acest lucru, Matt Braynard de la Voter Integrity Project (VIP) a abordat rezultatele din 2020 într-un mod mult mai ușor de înțeles. Echipa sa a analizat datele disponibile public cu privire la buletinele de vot trimise prin poștă și el a explicat concluziile într-un mod pe care orice alegător inteligent îl poate înțelege. VIP a analizat activități suspecte din Arizona, Georgia, Michigan, Nevada, Pennsylvania și Wisconsin. Printre cele mai semnificative descoperiri se numără cele legate de persoanele care și-au schimbat statul de reședință, dar au votat prin poștă folosindu-se de vechea lor adresă. În Arizona, unde Biden a „câștigat” cu o diferență de 10.457 voturi, au existat 19.997 voturi dubioase. În Georgia, unde Biden a „câștigat” cu o diferență de 12.670 de voturi, VIP a găsit 138.221 de voturi problematice. În Wisconsin, unde Biden a „câștigat” cu o diferență de 20.608 voturi, au fost detectate 26.673 astfel de voturi. După cum a declarat Braynard pentru Epoch Times:
Mi se pare că alegerile au fost decise prin buletine de vot care sunt foarte suspecte… Vă pot oferi lista persoanelor care au votat la aceste alegeri, care au depus în Gerogia fișe de schimbare de domiciliu și s-au mutat în alt stat… Vă pot arăta apoi și înregistrările ulterioare ale acestor indivizi ca votanți în noile lor state de reședință și cum aceștia au trimis voturi prin poștă înapoi în Georgia… Nu am încredere că Joe Biden este câștigătorul pe merit al acestor alegeri.
Braynard a fost rugat să prezinte concluziile organizației sale în ședința de luni a legislativului din Arizona. Mai mult, după cum Braynard a menționat vineri pe Twitter: „Constatările VIP au fost incluse și în dosarele înaintate instanțelor de judecată din Pennsylvania, Georgia, Michigan, Wisconsin și Arizona, inclusiv declarațiile pe care le-am colectat”. Un alt tweet al lui Braynard, de duminică, a dezvăluit că FBI a solicitat în mod proactiv descoperirile anunțate de VIP, de natură să indice activități ilegale de vot. Nicio discuție despre potlogăriile electorale din 2020 nu este completă fără o discuție despre secțiile de votare formate preponderent din susținători ai Partidului Democrat, unde s-au înregistrat mai multe voturi decât numărul de votanți înregistrați. Deputatul Bill Posey (Republican din Florida) a scris pe Twitter următoarele despre această temă perenă: „Potrivit unei declarații pe proprie răspundere din procesul intentat în Mchigan, o secție de votare dintr-o localitate din acest stat a înregistrat o participare la vot de 781,91%. Cum este posibil așa ceva?”
Bună întrebare. Nu mai puțin de șase secții de vot enumerate de Posey au înregistrat o participare mai mare de 120%. Alte zece secții de vot ar fi beneficiat de o participare de 100%. Aceasta este o insultă adusă inteligenței electoratului și așa ceva s-a întâmplat în numeroase circumscripții electorale administrate de Democrați. Participarea la vot la nivel național, în perioada dintre al doilea război mondial și 2016, a fost în medie de 56%. Și totuși acum ni se cere să credem că această prezență la vot a fost de 66% în 2020. Rdicol.
A doua relatare prezintă o evoluție de ultimă oră din Michigan:
Dis-de-dimineață de Ziua Recunoștinței inițiativa numită Proiectul Amistad, a organizaței Thomas More Society, a deschis un litigiu judecătoresc exploziv, cerând Curții Supreme din Michigan să o împiedice pe secretarul de stat Jocelyn Benson să certifice rezultatele alegerilor până când legislativul din Michigan poate investiga toate aserțiunile de fraudă. Se cere și ca oficialii care au participat la alegeri să fie obligați să predea legislativului toate materialele electorale. Acțiunea deschisă în justiție susține că oficialii au numărat ilegal, sau au aruncat, nu mai puțin de 508.016 buletine de vot, cu mult mai mult decât diferența de 154.000 voturi dintre Joe Biden și Donald Trump.
„Oficialii la nivel de stat și local au încălcat cu nerușinare legile electorale, pentru a favoriza o agendă politică partizană” a declarat într-un comunicat Phil Kline, directorul Proiectului Amistad. „Nelegiuirile au fost atât de răspândite încât populația din Michigan a fost privată de alegeri libere și corecte, punând în discuție integritatea întregului proces.”
Proiectul Amistad le reprezintă pe Angelic Johnson și Linda Lee Tarver, două femei din Michigan care au participat la vot și care susțin că oficialii electorali le-au anulat voturile prin activități ilegale de subminare a alegerilor. Ian Northon, un avocat care le reprezintă pe Johnson și Tarver, a explicat cele șapte tipuri de numărare ilegală a voturilor menționate în documentația înaintată tribunalului.
Citând date făcute publice de autoritățile de stat, acuzarea susține că biroul secretarului de stat Benson a expediat prin poștă 355.392 buletine de vot nesolicitate. Northon a explicat că legea din Michigan prevede două semnături obligatorii pentru votul prin corespondență: o semnătură pe formularul de cerere și o semnătură pe manșonul de securitate al buletinului de vot. La aceste alegeri oficialii au trimis peste 300.000 buletine pe care nimeni nu le-a solicitat.
„Nimeni nu le-a cerut. Ați inundat piața cu buletine de vot nesolicitate. Nimic bun nu poate rezulta din asta.” a insistat Northon.
Poate mai îngrijorător: aproape 30.000 de alegători au declarat că au trimis buletine de vot prin poștă, dar evidența ținută de autoritățile din Michigan arată că buletinele lor de vot nu au fost numărate. Avocatul a explicat că Matthew Brainard a efectuat un sondaj și a constatat că „29.682 de persoane au declarat că au solicitat un buletin de vot, au declarat că au votat, dar buletinul lor de vot nu a fost numărat. Evidența contabilă a statului arată că nu au fost numărate”.
De ce nu au ajuns să fie numărate buletinele lor de vot? Northon a declarat că Proiectul Amistad are „peste treizeci de declarații pe proprie răspundere” care afirmă că oficialii au aruncat buletinele de vot atunci când nu le-a plăcut rezultatul. Nu este clar dacă oficialii au aruncat sau nu buletinele de vot pro-Trump în timp ce le numărau pe cele în favoarea lui Biden, dar „când oficialii guvernamentali nu respectă legile așa cum sunt scrise, atunci avem o problemă”.
Oficialii din Michigan au luat în considerare și alte 35.109 buletine de vot, care nu erau asociate cu nicio adresă. Această statistică este uluitoare. Potrivit lui Northon, unor alegători „li s-au trimis buletine de vot prin corespondență, dar la dosar nu există adresa destinatarilor. Au votat. Așa ceva încalcă legea.”
Oficialii din Michigan au acceptat și 13.248 de buletine de vot exprimate de persoane care erau înregistrate ca eligibile pentru vot într-un alt stat. De asemenea au existat 317 buletine de vot de la persoane care au votat de mai multe ori și 259 buletine de vot de la alegători care au furnizat doar o adresă de e-mail, în loc de o adresă fizică. De asemenea oficialii electorali au expediat cel puțin 74.000 buletine de vot prin corespondență unor alegători care le-au solicitat online.
„Regulamentul cere o semnătură, tot ceea ce fac este să bifeze o căsuță”, a explicat Northon.
Aceste tabulări și omisiuni ilegale depășesc de peste trei ori marja victoriei lui Biden din statul Michigan. Deși este departe de a fi clar dacă presupusele tabulări ilegale l-au ajutat sau nu pe Biden să obțină victoria în Michigan, acuzațiile sunt totuși îngrijorătoare.
În acest litigiu judecătoresc se fac și două afirmații tulburătoare cu privire la modul în care oficialii din Michigan au gestionat alegerile din 2020.
Consiliul Municipal din Detroit a aprobat, în septembrie, un contract de un milion de dolari pentru firma de angajare de personal P.I.E. Management, cu scopul de a angaja până la 2.000 de persoane care să lucreze în centrele de votare și să opereze mașinile de vot. Firma i-ar fi plătit pe lucrătorii temporari cu cel puțin 50 dolari pe oră, un salariu cu mult peste cele din majoritatea comunităților rurale. Se afirmă că acești bani provin de la Mark Zuckerberg, directorul executiv al Facebook „care a plătit peste 400 milioane dolari la nivel național oficialilor electorali și municipalităților apropiate de Democrați”, prin intermediul grupului Center for Technology and Civic Life.
Northon a declarat că Jocelyn Benson (Secretarul de Stat din Michigan, membru al Partidului Democrat) a furnizat date sensibile ale alegătorilor grupului activist de stânga Rock the Vote. Benson a colaborat cu Rock the Vote pentru a permite grupului să înregistreze noi votanți. Însă, pe parcursul acestui demers, se poate ca ea să fi pus în pericol confidențialitatea unor informații despre alegători. Benson a furnizat informații despre „culoarea ochilor, numărul de asigurare socială și ziua de naștere” ale alegătorilor, a declarat Northon pentru PJ Media. El a făcut referire la un raport din decembrie 2019 al auditorului general din Michigan, care a constatat că „prea mulți au acces deplin, sau acces necorespunzător, la informațiile despre votanții înregistrați”.
„Când încercați să lărgiți franciza, când încercați să-i determinați pe oameni să voteze, trebuie să faceți acest lucru în mod legal”, a insistat Northon.
În loc să abordeze aceste preocupări foarte reale, oficialii „încearcă să se grăbească și să miște lucrurile înainte. Nu vor o verificare.” Cu toate acestea Proiectul Amistad a deschis acțiunea judecătorească direct la Curtea Supremă din Michigan, deoarece „un audit efectuat șase luni mai târziu nu face bine nimănui”.
În completare la cele de mai sus iată ce titra ziarul Washington Examiner pe 23 septembrie: Colete de poștă, inclusiv buletine de vot prin corespondență, găsite într-un șanț din Wisconsin. Este o relatare scurtă, dintr-un stat cheie, care confirmă faptul că votul prin corespondență este cel puțin nesigur și susceptibil de „incidente nefericite”.
Aceste contestații și dezvăluiri din ce în ce mai frecvente aduc aminte de o scenă din comedia My Cousin Vinny. Doi tineri din New York pleacă în vacanță în Sud și se trezesc dintr-o dată acuzați de omucidere. Neavând bani să angajeze un avocat bun ei apelează la un văr absolvent în Drept, dar cu zero experiență într-o curte de justiție. Primele apariții în fața judecătorului sunt catastrofale. În scena de mai jos Vinny (interpretat de Joe Pesci) încearcă să îl convingă pe unul dintre cei doi tineri la ananghie să-i mai acorde un dram de încredere. Felul lui de explica situația se potrivește ca o mănușă și procesului post-electoral care se judecă acum în curtea opiniei publice.