Context: În Republica Moldova, Partidul Acțiune și Solidaritate PAS al Președintei Maia Sandu a câștigat alegerile parlamentare din 11 iulie. Victoria a fost aplaudată de clasa politică și presa de la București.
Eliminarea geopolitică a factorului geopolitic
În jargonul politic de la Chișinău a fost introdusa, de cativa ani, teoria care afirmă că una din principalele cauze ale eșecului Republicii Moldova este „factorul geopolitic”. Mai exact, faptul ca societatea ar fi divizată (și chiar este într-o măsură) între cel puțin două mari orientări politice externe: cea pro-europeană și cea pro-rusă, iar situația ar fi exploatată meschin, se spune, atât de politicieni, cât și de puterile externe reprezentînd acești doi vectori.
Propunerea pe care ne-o fac promotorii teoriei este următoarea: ce treabă are societatea moldovenească să aleagă și distingă între cele două orientări, să discearnă o ierarhie clară, exclusivă, din care să rezulte clar că orientarea occidentală este superioară oricărui alt model de dezvoltare? Niciuna. Ca atare, societatea moldovenească este invitată să excludă factorul geopolitic din ecuația politică, electorală, din dezbaterea internă, pentru că factorul geopolitic perturbă si dezbină societatea.
De ce nu-și poate rezolva Republicii Moldova problemele interne, legate de corupție și sărăcie? Pentru că suntem deturnati de la efortul rezolvării acestor probleme de caracterul confruntațional al acestui element geopolitic. Dacă nu ne-am mai bate capul cu chestiunea orientării și integrării Republicii Moldova într-unul dintre aceste blocuri rivale, ne-am putea concentra pe rezolvarea problemelor interne. Ce slăbește performanța Republicii Moldova ca stat? Lipsa consolidării, a unității interne. Ce anume compromite această unitate? Divizarea populației între Est și Vest. Soluția? Excluderea acestui iritant element geopolitic din discuție.
Cu alte cuvinte, „factorul geopolitic dezbină societatea” în Republica Moldova, periclitând Statul însuși. Cum anume? Prin concurența dintre marile puteri în spațiul est-european, care pune în pericol statul Moldova, mai ales dacă populația lui alege, Doamne ferește, să se îmbarce definitiv într-o „tabără geopolitică” sau alta. Prin urmare, e nevoie de o abordare „echilibrată” în Europa de Est: o colaborare fructuoasă cu banii europeni, dar fără a irita prea mult Rusia.
Această direcție strategică este formulată cât se poate de ferm de noii ideologii de la Chișinău. La București în schimb nimeni nu ascultă sau înțelege ce spun acei oameni. Presa și jurnaliștii titrează enunțuri contradictorii în propoziții consecutive, fără să fie tulburați nicicum de paradox. „Maia Sandu marșează pe strategia cîștigătoare de a elimina divizantul factor geopolitic din mesajul său electoral/Maia Sandu, candidata pro-europeană, repurtează o victorie zdrobitoare împotriva Rusiei, lăsîndu-l pe Putin cu buza umflată.”
Prin urmare, deși bătălia a fost eminamente geopolitică în R.Moldova, totuși geopolitica a fost exclusă strategic din ecuație prin inteligența tactică a Președintei Maia Sandu, iar poporul s-a strâns-unit, depășind diviziunea geopolitică. Poporul moldovean a „depășit clivajul geopolitic” care-l dezbină, dar a „repurtat o victorie împotriva Rusiei, asigurând o victorie netă a Occidentului în R.Moldova”. Nu râdeți: acestea sunt abordările. Atât de contradictorii.
Pe de altă parte, realitatea paradoxală a acestui principiu al „depășirii factorului geopolitic” presupune ca, în practică, finanțarea reformelor anunțate să se realizeze tot pe banii Uniunii Europene, a generoaselor ambasade de la Chișinău , precum și prin contribuția nelipsitelor entități de tip ONG ale societății civile, care-și iau lumină și resurse tot din Vest. Discursul însuși despre „depășirea geopoliticii” își are originea în sânul acelorași ONG-uri, institute, think tank-uri finanțate occidental. Eliminarea geopolitică a geopoliticii, logic, nu-i așa?
Insist asupra acestui absurd principiu fără vreo plăcere deosebită de a reveni permanent asupra idioției lui. Sunt de părere că societatea moldovenească, ca oricare altă societate, nu are de „depășit” niciun „clivaj”, nici geopolitic, nici doctrinar, nici ideologic. Ci are, pur si simplu de ales între o orientare sau alta, o idee sau alta, o doctrină sau alta, într-o dezbatere, o confruntare în care actorii politici și electorali să-și poarte etichetele la vedere, cu onestitate, prezentîndu-și agenda clar, fără amalgamuri, luări prin învăluire și ”consensuri” care produc confuzie. Abia aceasta ar fi o societate liberă.
Solidaritate cu cine si pentru ce?
Ca produs al acestei noi ideologii a consensului, Partidul Acțiune și Solidaritate PAS nu este un partid politic doctrinar. Asta anunță chiar oamenii lor: doctrină politica nu există pentru ei fiindca doctrina este, la limită , unul din „factorii” care „divizează societatea”, „ne distrage atenția de la adevăratele priorități”.
PAS este, în acest sens, mai degrabă un proiect național, un Partid-Stat. Obiectivul PAS este, nici mai mult, nici mai puțin decat „consolidarea societății” ca premisă esențială pentru „consolidarea statului R. Moldova”. În acest scop are la dispoziție toată infrastructura și instrumentele necesare: presă, agitatori electorali în persoana „societății civile”, ambasade, centre de putere și de finantare externe, la care are acces privilegiat și încă urmează să înțelegem de ce.
La umbra acestui proiect național de consolidare a Statului, a identității moldo-stataliste, nu mai pot exista voci, proiecte dizidente. Cine se pune de-a curmezișul este sabotor, dezbinator al societății. Iar marele „sabotor al statalității” moldovenești este proiectul unionist. Nu Rusia; cu Rusia, dacă punem unioniștii la respect în interior, ne înțelegem cu privire la retragerea armatei din Transnistria, oferim garanții politice acestei Transnistriei că nicio unire cu România nu va mai fi posibilă vreodată, și „rezolvăm problema transnistreană”. Nu România, care n-are proiect unionist, n-a avut și, după cum se prezintă lucrurile, nici nu va avea prea curând; România e bună doar de plată. Unionismul e marele inamic. Unionismul, ca proiect al oamenilor (românilor) din Republica Moldova, atâția câți mai au puterea să creadă în așa ceva.
Dacă ați obosit deja de elucubrațiile „depășirii factorului geopolitic” pe bani de la un actor geopolitic, UE, care-și cumpără astfel indulgența unui non-combat cu Rusia în R.Moldova, veți descoperi la capătul de drum al acestei politici altceva: excluderea factorului identitar în R.Moldova.
Mai mult decît faimoasa „geopolitică”, factorul național-identitar este marea provocare pentru statul R.Moldova și existența sa: moldovenii sunt o națiune distinctă, care-și justifică un stat separat, sau sunt români și rostul lor e să redevină prin unire parte din națiunea politică română?
Tocmai pentru că unionismul meu nu e obligatoriu pentru toată lumea, răspunsul de etapă nu e nici măcar despre necesitatea sau oportunitatea proiectului unionist, pe care unii îl consideră necesar și/sau oportun, alții mai puțin, alții deloc. Nu asta e problema; despre asta putem discuta. Între timp, răspunsul stă în onestitatea și constanța de care dăm dovadă. În acest sens, de ce să întreții, din postura de pretins unionist, un rușinos moldovenism la Chișinău, așa cum a fost reformulat, în haine europene, de către un partid, PAS, care de ani de zile și-a făcut cunoscută platforma identitară? Ce crezi că obții? Toata stima și respectul doamnei Sandu, desigur, care-ți va mulțumi frumos pentru campania electorală pe care i-ai făcut-o de la București, dar te va invita să nu mai „speculezi factorul identitar” pentru că „divizezi societatea”, și ”Republica Moldova are nevoie să-și consolideze statul”. Pentru a asigura Rusia că nu se schimbă nimic fundamental pe frontul de Est. Keep walking.
Nu știm cât de europeană va deveni R.Moldova în următoarea perioadă. Vor apărea mai multe piste de biciclete la Chișinău, asta cu siguranță. Dar e posibil să devină, în ciuda oricăror aparențe pe care le întrețin unii, din ce în ce mai puțin românească. În 30 de ani am pierdut biologic o ultima generație care a avut contactul cu România antebelică, Mare, intreagă. Dar am pierdut ideologic încă una, mai tânără, pentru care unionismul instituit pe ideea prețuirii națiunii din care faci parte, a cultivării, a restituirii identității și memoriei istorice, este o idee la limita xenofobiei, condamnabilă fără nuanță drept naționalism veros.
Din acest punct de vedere, entuziasmul postelectoral de prost gust al multora de la București este demoralizant.
Marcela Tusca, originară din Chișinău, Republica Moldova, este absolventă a facultății de istorie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și a Inalco-Institut Național des Langues et Civilisations din Paris. Opiniile și analizele ei, publicate de marginalaetc.ro și alte pagini media, reflectă cu precădere teme legate de Republica Moldova.
Suportul publicului nostru, inclusiv cel financiar, este esențial pentru menținerea și dezvoltarea paginii ACIDmedia. Orice donație este binevenită. Vă mulțumim!
Donează aici