Am ajuns să văd oameni care-și bruftuluiesc concetățenii ce nu poartă măști, publicând apoi pe internet poze cu aceștia. Poze făcute în metrou, în benzinării sau la supermarket. Chelneri vânați de reporteri pentru că nu respectă “distanțarea socială”. Cumpărători apostrofați violent prin magazine pentru același motiv. Posturi de radio care incită la delațiune. Prezentatori și realizatori de emisiuni care se comportă precum lichelele propagandiste ale presei comuniste. Sunt voci care spun că ne-am (re)transformat într-o nație de turnători, de oi supuse și speriate.

Dar oare cum s-ar fi comportat acești hăitași mascați, acești mici securiști care înroșesc internetul cu denunțurile lor, dacă la putere s-ar fi aflat PSD și ar fi făcut aceleași abuzuri pe care le fac acum PNL și personajul cinic care “ne dă cu flit” de la Cotroceni? Pun pariu că Piața Victoriei ar fi fost plină încă din prima zi a declarării stării de urgență, că oamenii și-ar fi ars “declarațiile pe proprie răspundere”, că nesupunerea civică ar fi fost întreținută din plin de toți “formatorii de opinie”, că s-ar fi denunțat abuzurile poliției și amenzile ilegale, că nimeni nu ar fi crezut o iotă din inepțiile lui Arafat ci s-ar fi spus că e o manipulare și o minciună a PSD-ului, că disprețuirea legii de către guvernanți ar fi fost evidențiată în dezbateri televizate, că cele 40 de milioane de euro date presei de către guvern ar fi fost înfățișate ca exact ceea ce sunt, adică mită, că s-ar fi vorbit despre “dictatura acoliților lui Dragnea”, că scandalul asimptomaticilor în pericol de a fi închiși cu forța prin secții de urgență și al bolnavilor cronici lipsiți de tratament în timp ce spitalele stăteau goale ar fi dus la revolte de stradă și nicidecum la transformarea unor șpăgari în “medici eroi”. Că îndemnul “stați acasă” ar fi fost văzut ca un paravan ce acoperă matrapazlâcuri urât mirositoare, iar proiectele de lege (propuse de guvernul liberal) care doresc instituirea internării forțate și supunerea cu de-a sila la tratament a “suspecților” ar fi fost denunțate, pe bună dreptate, ca fiind un atac la libertatea și integritatea ființei umane.

Dar la Palatul Victoria s-a instalat partidul “stângii corecte” (PNL) care, spre deosebire de “stânga greșită” (PSD), are liber la abuzuri, ba chiar se bucură de susținerea celorlalte partide din cadrul aceleiași “stângi corecte” (USR, PLUS, PMP, etc), de susținerea influencerilor “progresiști” și a unei prese care nu mișcă-n front, fiind transformată în unealtă de propagandă și de răspândire a unui anestezic social fatal: frica.

Să trecem însă la simboluri – translația, începută cu câțiva ani în urmă, de la Piața Universității la Piața Victoriei – la legătura cu “noile idei” și veți vedea cum peisajul acestor zile capătă sens. Piața Universității e cunoscută ca loc al demonstrațiilor anticomuniste din 1990, reprimate prin forță de reprezentanții vechilor structuri ce au deturnat revolta din 1989. Acolo se striga “Jos Comunismul”, rugăciunile făcute în memoria victimelor tiraniei stângiste erau un lucru frecvent și, până anii trecuți, pe un perete dinspre Piața Rosetti încă se putea citi graffiti-ul “Vrem Guvern Creștin”. Sesizați uriașa diferență? Ori, având în vedere simbolistica acelui loc, noii “idioți utili” post-moderni, narcisiști, anti-creștini, apatrizi, lgbt-iști, socialiști, tiermondiști etc. nu se regăseau nicidecum în spiritul acelui spațiu și, după câteva încercări de a și-l revendica, au renunțat la el. Troița de la Universitate deranjează, e “desuetă” și în dezacord cu noile valori. Astfel că în ultimii ani au găsit un nou spațiu reprezentativ: Piața Victoriei. Așa s-a făcut, simbolic, translația de la anticomunism la socialismul de caviar – nu întâmplător Piața Victoriei a devenit în anii trecuți un loc revendicat de USR/PLUS, PNL și așa-zișii “reprezentanți ai societății civile” adunați sub hashtag-ul “#rezist”: sub paravanul luptei anti-PSD și anti-Dragnea din 2017-2019 s-a dus și o altă luptă care nu avea nicio legătură cu prima, această a doua luptă fiind îndreptată împotriva “retrograzilor reacționari”, a “pupătorilor de moaște medievali”, a tradiției familiei, a bisericii și a tot ce ține de “lumea veche”. Și când spun “lumea veche” nu mă refer la comunism ci, din contra, la valorile (stră)bunicilor noștri și la anticomunismul multora dintre ei.

Peste chipurile celor ce și-au asumat eroic rezistența în anii terorii – de la partizanii din munți și până la oameni precum Elisabeta Rizea, Nicolae Steinhardt, Corneliu Coposu, Paul Goma etc, mulți dintre ei animați de un spirit creștin conservator – s-a așternut masca(!) uitării iar locul lor a fost luat de un membru al partidului comunist român și al partidului comunist francez, funcționar de stat în cadrul regimului “de tristă amintire” și imediat dupa ’89 ministru în guvernul Iliescu-Roman. E vorba de Mihai Șora, simbol al “noilor revoluționari” din Piața Victoriei. Plus că s-a mai făcut o ticăloșie: discreditarea valorilor creștine, naționale și în mare măsură conservatoare printr-o asociere forțată, manipulatorie și tendențioasă cu personaje dubioase sau cu PSD-ul. Cred că, dacă ar fi trăit azi, figuri precum Constantin Ticu Dumitrescu sau Toma Arnăuțoiu ar fi fost acuzate de către “progresiștii de caviar” ca fiind retrograde și medievale. Sigur s-ar fi găsit niște “cercetători” sau niște “profesori” care să-i discrediteze mârlănește, precum au făcut unii în 2019 în legătură cu fenomenul Pitești.

Prin translația făcută în anii trecuți de la Piata Universității la Piața Victoriei s-a anulat puterea unui simbol și s-au dat uitării idealurile unei revolte anticomuniste. Locul celor ce și-au învins teama de moarte în ‘89 a fost luat, iată, o generație mai târziu, de niște delatori egoiști, meschini, narcisiști, lași și fricoși. Versurile “Libertate ne unești / Pe axa Timișoara – București” au ajuns la periferia memoriei. Odată ce substituirea a fost realizată în conștiința publică, poate că nu întâmplător spaima, turnătoria, spiritul de turmă și acest semn al obedienței (masca) au devenit manifestări ale “noii normalități”.

Întrebarea este ce fel de țară ne dorim: cea din Piața Universității 1990, sau cea din Piața Victoriei a anilor trecuți? Iar noilor turnători mascați le spun doar atât: să vă fie rușine.