…Sau cum combați „extrema dreaptă” votând extrema stângă…
Acest text este dedicat rătăciților în realitatea politică și este, în esență, despre „dreapta modernă”. Mai exact, despre politica de dreapta liberală sau conservatoare pe care adepți și strategi de geniu au reușit să o îngroape adoptând ideologiile și practicile Stângii. De exemplu, geniile care conduc Partidul Conservator britanic de la Margaret Thatcher încoace. Sau cele care conduc Partidul Național Liberal românesc … de când există – detalii aici și aici.
Dar în ajun de 14 iulie nu despre „dreapta modernă” britanică sau românească merită să vorbim, ci despre cea franceză, care le și întrece, după cum veți putea citi în continuare.
Pe scurt, trec peste faptul că partidul doamnei Marine Le Pen – temuta „extremă dreaptă” franceză – poate fi plasat în spectrul politic oriunde numai la dreapta lui nu, deci cu atât mai puțin la extrema dreaptă, unde nu poate fi decât politica Libertății individuale extreme – și nu e cazul. (Cine vrea să înțeleagă mai multe despre „spectrul” politic și cursorul Libertății, de la stânga la dreapta, poate reciti acest articol vechi dar întotdeauna nou pentru prietenii de dreapta care sunt de stânga)
Tot pe scurt trec și peste faptul că Emannuel Macron, care se crede Jupiter, zeul zeilor, n-a fost niciodată, nici în cuget, nici în practică, un politician de dreapta, fie și numai pentru că Jupiter nu are nicio legătură cu garantarea libertății celor mulți nici în mitologia antică, nici în astrologie (zisă și sora nebună a astronomiei).
Dar nu pot trece peste faptul că Emmanuel este pupilul politic al mai multor celebri socialiști francezi (Hollande, Attali) și admirator declarat al lui Karl Marx – despre care nu-mi aduc aminte ca cineva, vreodată, să-l fi insultat considerându-l „de dreapta”.
Acestea fiind lămurite, să rezumăm ce s-a întâmplat după 9 iunie 2024 în Franța guvernată de „dreapta modernă” jupiteriană.
Așadar, urmare a succesului repurtat de partidul doamnei Le Pen în alegerile europarlamentare 2024, Emmanuel Jupiterianul s-a speriat și a hotărât să combată „extrema dreaptă” a Marinei dizolvând parlamentul și convocand alegeri anticipate.
După nici o lună de agitație electorală și spaimă de „extrema dreaptă” franțuzească – spaimă bine întreținută mediatic -, câștigător al alegerilor parlamentare franțuzești a devenit cel mai de stânga bloc de partide din Franța: NFP (Noul Front Popular), format din Partidul Comunist francez, Partidul Socialist francez, Partidul Ecologist francez, Partidul „Franța Nesupusă” fondat de Melenchon în 2016 (un fel de USR+REPER pe steroizi) și încă unul mic de stânga zis „Piața Publică”. Partidul și coaliția Jupiterianului au ieșit pe locul doi, iar partidul Marinei pe trei.
Altfel spus, extrema stânga fără ghilimele, respectiv cei mai comuniști dintre comuniștii francezi au câștigat alegerile pe care Președintele-zeu de „centru-dreapta” (lăsăți acolo ghilimelele!) le convocase ca să combată „extrema dreaptă” (idem cu ghilimele).
Victorie! A stângii franceze tari [comuniste, socialiste și neocomuniste asumate] asupra celei ezitante, zisă și „dreapta modernă”. Sau, pe românește, unde dă „dreapta modernă”, stânga nu crapă, ci înflorește.
Suprinși? De ce?
Înțeleg de ce publicul, sărmanul, nu mai înțelege nimic din nimic când citește (în orice limbă) despre actualitatea politică: limbajul și sensurile sunt complet denaturate de stânga intelectuală, academică și mediatică de cel puțin 20 de ani.
Înțeleg de ce unii, furați de discursul Marinei Le Pen cu privire la imigrație și alogeni, o consideră simpatică și eventual de dreapta: pentru că ei înșiși se definesc sau poate chiar sunt de dreapta exasperat-disperată de această mare problemă, pentru care nimeni altcineva nu propune o soluție.
Înțeleg și de ce „presa” noastră reproduce fără să înțeleagă ce titrează Big Media occidentale, toate de stânga, având ca profesie propaganda de stânga, deci minciuna: de la cine să fi învățat ai noștri cheia orwelliană de lectură? De la geniile școlite la Ministerele Adevărului care predau prin facultăți de jurnalism sau conduc redacții media?
Ce nu înțeleg în schimb e de unde surprinderea cu privire la recenta victorie a comuniștilor francezi. Ce altceva să aștepți când de zeci de ani dreapta politică occidentală virează permanent și hotărât la stânga?
Ce așteptări să ai într-o țară care de ziua națională sărbătorește începutul primei mari revoluții a stângii universale? Liberté, Égalité, ….
Și ce să aștepți când cu câteva zile înainte de aceste alegeri (prostește) anticipate, Eduard Philippe, fostul premier de centru-dreapta jupiteriană, a declarat că el va vota cu comuniștii ca să nu câștige „extrema dreaptă” a Marinei? Cu așa dreaptă politică, ce mai rămâne decât stânga?
În fine, surprinși sau nu, dezorientați politic sau nu, Vive la France! Pentru că țara-i mare, frumoasă, vinul bun, mâncarea delicioasă, și, cu voia lui Dumnezeu, poate că vor rămâne.
Suportul publicului nostru, inclusiv cel financiar, este esențial pentru menținerea și dezvoltarea paginii Acidmedia. Orice donație este binevenită. Vă mulțumim!
Donează aici