Nu mă mai interesează demult Jocurile Olimpice de vară sau de iarnă. Comitetul Olimpic Internațional este, probabil, una din cele mai corupte organzații sportive internaționale, iar adevărată competiție a devenit cea între echipele naționale de medici și metodologi ai dopingului (drogului) nedepistabil. Rețeta perfectă de corupere a competiției sportive și fair play-ului. Pentru detalii recomand filmul documentar Icarus 2017, Bryan Fogel. Aceasta este realitatea.

Cu alte cuvinte, să pierd timpul cu Jocurile Olimpice ale secolului 21 e ca și cum aș urmări Pfizer, Moderna, AstraZeneca și restul Big Pharma în competiția lor neobosită de falsificat, mușamalizat date și distrus viața oamenilor pentru big, big money. Deci nu, mulțumesc, e redundant.

Mă mai interesau, totuși, spectacolele de deschidere/închidere a Jocurilor Olimpice. Ultimul pe care l-am urmărit a fost Londra 2012. Animat fiind, printre altele, de minunatul manifest pop-comunist Imagine a lui Lennon și de o impresionantă glorificare artistică a unuia din cele mai dezastruoase sisteme de sănătate publică din lume – NHS-ul britanic – mi-au ajuns și astea pentru o vreme. Acum doar verific sporadic știrile de la olimpiade. Mai ales acum, în Era Covid, când toate competițiile sportive au început să semene cu celebrele desene animate Laff A Lympics, omonim fonetic cu Laugh Olympics (Olimpiada Râsului).

Așa am aflat, de exemplu, că în meciul de hockey feminin Rusia-Canada, sportivele au purtat, pe lângă echipamentul de protecție contra ciocnirilor contondente cu gheața sau crosa adversarelor, măști de protecție medicală. Vă dați seama ce bine le-a prins dpdv al performanței sportive splendida măsură de protecție împotriva respirației, pentru că împotriva virusului e degeaba. Real Laugh Olympics, jos pălăria!

Altă știre care pune sportul neonormal într-o lumina la fel de favorabilă ca proaspăt incheiatul circ, pardon,  turneu de tenis Australian Open, a fost aceea că echipa australiană mixtă de măturat și dat cu bila pe gheață – sportul se numește „curling” – a fost lăsată de autoritățile chineze să concureze, deși membrii ei au fost testați pozitiv pentru Covid. Nu ca numărul unu mondial Novak Djokovic – pentru mine rămâne numărul unu mondial în tenisul masculin, din toate punctele de vedere, inclusiv moral -, arestat în ianuarie de guvernul australian, împiedicat să concureze și trimis acasă, deși era perfect sănătos, testat negativ, însă, ghinion, nu-și injectase serul conformării la neonormalitate.

Ceea ce mi-a întărit convingerea că dacă oficialii guvernamentali și reprezentanții sportivi ai Australiei sunt foarte buni la ceva, de fapt ieșiți din comun, acel ceva este măturatul democraței, libertății, moralei și fair play-ului, nu doar al gheței.

Dar poate cea mai tragi-comică știre de la Olimpiada chinezească și ultima pe ziua de azi este că, deși Jocurile se desfășoară într-un fel de bulă distopic-sanitară, în care probabil că toată lumea este „vaccinată”, poartă mască medicală și se testează (sportivii fiind testați zilnic) pentru Covid, s-au înregistrat deja 387 de „cazuri” de infectare cu celebrul virus. Protecție serioasă, nu glumă!

Acestea fiind spuse, vă recomand călduros să (re)vedeți mai bine Laff A Lympics, dacă vreți să va destindeți. Ca divertisment și pentru sănătatea dumneavoastră psihică, sunt mult mai reușite decât Jocurile Olimpice de la Beijing. Câinele Muttley confirmă râzând.

 

Suportul publicului nostru, inclusiv cel financiar, este esențial pentru menținerea și dezvoltarea paginii ACIDmedia. Orice donație este binevenită. Vă mulțumim!
Donează aici