• Încă din 2018, în România, mulțumită amânării legii offshore și câtorva ordonanțe de urgență marca PSD, era previzibil că în 2022, cu sau fără războiul din Ucraina, cu sau fără pandemia C-19, producția internă de petrol și gaz natural va fi în declin, depedența de Rusia va fi crescut (lucru niciodată bun), iar prețurile la gaz și electricitate vor exploda.
  • În 2019, la noi, peste 60% din prețul benzinei la pompă erau taxe către stat. În 2022, deși partidele la guvernare s-au tot schimbat, situația a rămas aceeași. Cu alte cuvinte, în prețul litrului de benzină combustibilul valorează mai puțin decât taxele.
  • La sfârșitul lui iunie 2022, la un preț mediu record de 5 dolari SUA per galon de benzină (1,32 USD per litru, adică mai puțin decât în România), în America media națională a accizelor incluse în prețul benzinei era de cca 10%. În toate statele Europei, nu doar în Uniunea Europeană, nivelul de taxare a carburanților auto este de câteva ori mai mare.
  • TVA influențează mult prețul carburanților. La ora actuală există 170 de țări care folosesc sistemul de taxare TVA. SUA nu se numără printre ele.
  • În Europa comunitară [UE] și necomunitară [non-UE], media TVA standard este 20%, cu cca 5 procente mai ridicată decât media globală. Uniunea Europeană impune un minim al TVA de 15%, dar toate guvernele statelor membre taxează mai mult. Cea mai ridicată TVA din Europa este de 27%, în Ungaria lui Viktor Orban.
  • Echivalentul TVA în SUA sunt așa numitele retail sales taxes [taxe de vânzare cu amănuntul], evidențiate pe bonuri fiscale/facturi la fel ca TVA. În SUA NU există o taxa standard națională pe vânzări, impusă de guvernul federal (central), ci doar taxe impuse de administrațiile statale sau locale. Cinci state americane NU impun taxe de vânzare cu amănuntul, iar cel mai ridicat nivel de taxare a cumpărătorului final este de 9,55% (Louisiana)- nu ca în România (19%) sau Ungaria (27%), țări evident mai sărace decât America.

 

O problema serioasă tratată neserios

În spațiul mediatic, în contextul noii crizei economice și al creșterii spectaculoase a prețurilor la carburanți auto, se discuta mult despre Ucraina și Rusia, despre blocuri geopolitice și militare în conflict, despre „Pactul Verde” (Green Deal) și alte vinovații internaționale. Cel mai puțin serios se vorbește despre rolul și contribuția guvernelor naționale la actuala criză, diferită și diferit tratată în fiecare țară, atât înainte, cât și după „problema ucraineană”.

Despre rolul guvernanților noștri în actuala criză a prețurilor la energie am scris în luna mai aici, cu date care merg înapoi până în anii 2000 și cu accent pe legislația (PSD) 2018, determinantă și prevestitoare de criză încă de atunci.

Da, ați citit bine: încă din 2018, mulțumită amânării legii offshore și câtorva ordonanțe de urgență PSD, era previzibil că în 2022, cu sau fără războiul din Ucraina, cu sau fără pandemia C-19, producția internă de petrol și gaz natural va fi în declin, depedența de Rusia va fi crescut (lucru niciodată bun), iar prețurile la gaz și electricitate vor exploda. Am mai scris despre asta în toamna lui 2019 aici, dar atunci cui îi păsa câtă vreme buzunarul nu durea …

Azi voi insista asupra nivelului taxelor din prețul carburanților auto la noi în țară, prin comparație cu alte țări europene și cu SUA. Concluziile vă las plăcerea să le trageți singuri, după ce parcurgeți datele și rețineți că taxarea fără reprezentare este tiranie (taxation without represention, una din principalele cauze ale desprinderii Americii de Imperiul Britanic și Europa). Tirania guvernanților care vă golesc buzunarele pentru a alimenta bugete publice pe care le cheltuie discreționar, fără să țină cont de voința și interesele dumneavoastră.

 

România. „Ajutorul” guvernamental

În 2019, când nu erau la guvernare, parlamentarii opoziției se plângeau că peste 60% din prețul benzinei la pompă îl reprezintă taxe către stat. Și așa era – detalii aici. În 2022, conform analiștilor economici și accizelor la combustibil publicate pe site-ul Ministerului Finanțelor, deși partidele la guvernare s-au tot schimbat, situația a rămas aceeași. Cu alte cuvinte, din prețul pe care îl plătiți azi când alimentați rezervorul mașinii, prețul combustibilului este mai mic decât taxele care merg direct la bugetul statului.

Ce s-a schimbat în 2022 este că actuala coaliție de guvernare PNL-PSD-UDMR, în condițiile creșterii prețului internațional al petrolului, a decis să „ajute” populația compensând/subvenționând tot din banii ei o scădere minoră și temporară (între 1 iulie și 30 septembrie 2022) a prețului la pompă al carburanților auto. Partea cu „ajutorul” din partea statului fiind, desigur, o imensă ipocrizie. De ce spun asta:

Conform OUG 106/2022, scăderea cu 50 de bani a prețului carburantului este opțională pentru comercianți. În cazul în care, totuși, comerciantul alege să scadă prețul de vânzare către clientul final cu cei 50 de bani, va fi compensat pentru „pierderea” suferită cu o subvenție directă de 25 de bani per litru. Cuvântul „pierdere” l-am pus între ghilimele din motivele explicate  aici

Prin urmare, întreaga populație plătitoare de taxe – începând cu TVA pe care și cei mai săraci români îl plătesc când achiziționează orice produs purtător de TVA, de exemplu pâine – va ajuta comercianții de carburanți cu o subvenție de la bugetul statului în valoare de 25 de bani, dacă acei comercianți aleg să scadă prețul de carburantului cu cei 50 de bani per litru.

Așadar, cine pe cine ajută de fapt? Comercianții care aleg să scadă prețul ajută consumatorii de benzină, și întreaga populație, inclusiv cea care nu deține sau utilizează automobile, ajută comercianții subventionandu-le parțial „pierderea”.

Guvernul nu se ajută decât pe el, pentru că nu face decât să profite de inflație (taxele procentuale cresc în valoare absolută), în timp ce plimbă bani altora (ai populației, ai antreprenorilor) dintr-un cont în altul. Și nu oricum, ci cu costuri suplimentare pentru modificarea programelor informatice și birocrației fiscale necesare acordării subvenției.

Dacă Guvernul ar fi dorit să ajute populația, ar fi scăzut cu câteva puncte taxele incluse în prețul carburanților. Nu în ultimul rând, ar fi redus risipa bugetară.

Ar fi putut începe, de exemplu, cu renunțarea la achizițiile pandemice inutile sau dăunătoare, la cheltuielile de conformare cu „Pactul Verde” sau la cele de îndoctrinare ideologic-sexuală școlară. Ar fi continuat cu reducerea cheltuiellor fixe de personal bugetar, care au crescut pe durata pandemiei; mai precis ar fi redus personalul administrației publice centrale – pe link cifrele -, format demult dintr-un număr excesiv de birocrați, mulți cu zero competențe dar cu salarii și pensii nerușinat de speciale.

Pe scurt, guvernanții noștri ar putea lua alte măsuri de ușurare sau ieșire din criză, realmente benefice pentru populație și societate.  De ce n-o fac? Vă las plăcerea să-i întrebați sau să speculați. Între timp, revin la prețul carburanților auto și vă invit să constatați cum stau alte țări cu nivelul taxelor incluse în acest preț.

Statele Unite ale Americii. Ajutorul real și permanent

În SUA, unitatea de măsură pentru benzina la pompă este galonul = 3,78 litri, iar accizele (per litru) sunt de câteva ori mai mici decât în Europa. De câte ori mai mici? Puteți calcula singuri, parcurgând datele comparative.

La sfârșitul lui iunie 2022, sub celebra și dezastruoasa administrație Biden (Stânga americană), la un preț mediu record de 5 dolari per galon de benzină (1,32 USD per litru, adică mai puțin decât în România), media națională a accizelor incluse în prețul benzinei era de 10%.

Sigur, America fiind o uniune de 50 de state, iar taxele incluse în preț însemnând taxe statale și federale cumulate, există diferențe față de media națională.

Astfel, cele mai mari accize le găsim (după cum era de așteptat) în state suprapopulate urban și guvernate de Stânga americană (Partidul Democrat), respectiv în California (58,8 cenți per galon) și Pennsylvania (58,7 cenți per galon). Asta însemnând un nivel de taxare de 11, 71% din prețul benzinei.

Accizele cele mai mici le găsim în state guvernate Republican (principalul partid american de dreapta), cu un minim al taxării în Alaska, de 8.95 de cenți per galon de benzină= 1,8%. Sursa

La ce folosesc statele americane banii colectați din taxele accizele la carburanți? La menținerea și îmbunătățirea infrastructurii rutiere. La ce folosește guvernul României accizele mai mari? Nu știu, întrebați-i și așteptați, probabil, încă o generație până vă vor răspunde urmașii sau investigatorii lor.

Statele greșit unite ale Europei

După cum am precizat, în toate statele Europei nivelul de taxare al carburanților auto este de câteva ori mai mare decât peste Atlantic.

Astfel, conform datelor colectate de Tax Foundation (una din cele mai vechi instituții americane de analiză financiar-fiscală), deși Uniunea Europeană impune țărilor membre o acciza minimă de 0.36 Euro per litru de benzină (1,55 dolari SUA per galon), în afară de Bulgaria și Ungaria, toate celelalte guverne europene din state membre sau nemembre UE impun o taxă mai mare.

În Europa, cele mai mari accize la benzină sunt în Olanda: 0.81 Euro/litru = 3.51 USD/galon. Urmează în ordine descrescătoare Italia, cu 0,73 Euro/litru, Finlanda cu 0,73 Euro/litru și Grecia cu 0,70 Euro/litru.

Marea Britanie, guvernată de Partidul Conservator (neclar ce mai înseamnă conservator în zilele noastre), deși a părăsit Uniunea Europeană, impune o taxa de 0,65 Euro/litru.

La celălalt pol al clasamentului european se situează Ungaria și Bulgaria, care mențin nivelul minim al accizei, cu precizarea că în Ungaria, datorită diferențelor de curs valutar Forint-Euro, acciza poate ajunge sub nivelul minim impus de UE. Polonia și România, cu o acciza de 0,37 Euro/litru, se situează de asemenea printre țările cu cele mai mici accize la benzină, dar tot peste minimul impus de Bruxelles, și de câteva ori mai mare decât în cele mai stângiste state americane. Sursa

Și dacă tot suntem la taxe și la comparația America – Europa, să vorbim despre TVA și cele câteva date-surpriză.

Taxa pe Valoarea prea Adăugată

TVA este o taxă de consum, care se adaugă la facturile emise în fiecare etapă a lanțului de aprovizionare, de la producătorul de materie primă la consumatorul final. Cel care suportă integral costul TVA este consumatorul final, adică dumneavoastră, persoanele fizice sau persoanele juridice neplătitoare de TVA.

Așa este și în domeniul energiei și al carburanților auto. Conform Tax Foundation, la ora actuală există 170 de țări care folosesc sistemul de taxare TVA. SUA nu se numără printre ele.

În Europa comunitară [UE] și necomunitară [non-UE], media TVA standard în 2022 este 20%, cu cca 5 procente mai ridicată decât media globală.

Sigur, diferențele între țări sunt semnificative. De exemplu, cea mai ridicată TVA din Europa este de 27%, în Ungaria lui Viktor Orban, iar cea mai scăzută (printre cele mai scăzute din lume) este de 8% în Elveția, țară non-UE. Ceea ce nu înseamnă că în alte țări europene non-UE TVA standard nu depășește media europeană, ca de exemplu în Norvegia, unde este 25%.

În fine, ca și în cazul accizei la benzină, Uniunea Europeană impune un minim al TVA de 15%. Din păcate, însă, toate guvernele statelor membre taxează mai mult:

Cea mai scazută TVA din UE este în Luxemburg, 17%. Nu, nu în România (19%, la fel ca în Germania). Nici la colegele mai sărace din Estul continentului precum Ungaria (27%), Polonia (23%), Cehia (21%) sau Bulgaria (20%).

Să repetăm nivelul minim al TVA standard impus de UE: 15%. Ca să-l țineți minte când achitați diverse bonuri sau facturi de supermarket, farmacie, gaz, electricitate sau benzinărie, și sunteți tentați să înjurați mai întâi Uniunea Europeană, nu pe guvernanții dumneavoastră.

Nu în ultimul rând, amintesc cazul Marii Britanii, care, când era membră UE, încasa  TVA standard peste minimul impus de UE, respectiv de 17,5%. Asta până în 2011, pentru că apoi TVA standard britanic a crescut până la 20% și nu a scăzut după Brexit.

Cum să scadă? Doar noile guverne „conservatoare” britanice au și ele nevoie de un aparat guvernamental prea mare și prea scump, pentru programe politice exorbitante de combatere a libertății, bunăstării și sănătății propriei populații – vezi aberantele restricții pandemice, fabricarea sănătoaselor „vaccinuri” AstraZeneca, finanțarea gloriosului (în fapt dezastruosului) sistem de sănătate publică NHS, renunțarea la automobile pe benzină cu trecere la cele electrice până în 2030, și câte și mai câte vise costisitoare de partid și de stat brexitat, care mă îndoiesc că se vor termina odată cu demisia lui Boris Johnson.

America fără TVA

Cum spuneam, SUA nu se numără printre țările care utilizează sistemul TVA. În America există alte sisteme de taxare a veniturilor persoanelor și afacerilor.

Echivalentul TVA în SUA sunt așa numitele retail sales taxes [taxe de vânzare cu amănuntul] care sunt evidențiate pe bonuri fiscale/facturi la fel ca TVA, spre știința cumpărătorului/consumatorului final care le suportă. Ce nivel au? Depinde de guvernanții fiecărui stat sau de administrațiile locale, pentru că în SUA nu există o taxa standard națională pe vânzări, impusă de guvernul federal.

Astfel, conform Tax Foundation (detalii aici):

– 45 de state și Districtul Columbia (capitala) impun taxe de vânzare cu amănuntul. Deci cinci state americane nu impun astfel de taxe.

– în 38 de state este permisă impunerea unor taxe locale (de către administrațiile locale) de vânzare cu amănuntul, care pot fi egale cu, sau mai mari decât cele statale.

Surpriza vine, însă, la nivelul combinat (cumulat) al acestor taxe (statale și locale) suportate de cumpărătorul final. Astfel, potrivit aceleiași surse, cele cinci state americane cu cel mai ridicat nivel de taxare a cumpărătorului final sunt Louisiana (9,55%), Tennessee (9,547%), Arkansas (9,48%), Washington (9.29%) și Alabama (9,22%). Nope, nu 19% cât plătiți dvs, sau 27% cât plătesc vecinii unguri conduși de „conservatorul” Orban.

Nivelul mai mic al acestei taxe în alte state americane sau care sunt statele unde nu se percepe le puteți observa singuri pe harta de mai jos:

 

Concluzia? Niciuna. Doar câteva observații și întrebări ajutătoare de final.

1. Da, Uniunea Europeană a devenit o birocrație suprastatală invazivă și nereprezentativă democratic,  care tinde să deterioreze suveranitatea, libertatea și bunăstarea popoarelor europene. Dar aplicarea reglementărilor comune europene sau adoptarea lor în organismele comunitare depind de reprezentanții statelor membre, de dorința și abilitatea lor de a negocia între ele și cu organismele europene în interesul propriilor popoare. Așadar, cum vă reprezintă interesele aleșii dumneavoastră peste hotare?

2. Da, UE impune anumite taxe minimale mai mari decât în alte părți ale lumii, și o face din eternele motive greșite, etatist-centraliste (Stanga politica, da), la fel ca statele membre: aparate birocratice supradimensionate și programe politice care n-ar trebui să existe. Cu toate acestea, niciun stat membru nu taxează la nivelul minim impus de Uniune, toate îl depășesc. Ziceți: cum vă reprezintă interesele aleșii dumneavoastră naționali?

3. Cele mai multe guverne din țările UE generează ele însele crizele interne. Iar când o fac, în duplicitatea și lașitatea lor permanentă, nu-și asumă erorile, ci arată cu degetul spre vinovați externi (SUA, UE, NATO, Rusia, etc). Până aici, nimic nou.

Singura noutate, apărută odată cu războiul din Ucraina, privește strict percepția publică și este că în țări ca a noastră, care au experimentat direct și brutal dominația rusească, parte din populația și politicienii „antisistem” consideră că principalii vinovați pentru criza actuală sunt, în ordine, ucrainienii, „americanii” (neclar care) și UE, mai puțin spre deloc Rusia. Iar ca soluții, același segment propune „neutralitatea” României – prin asta înțelegând fie respingerea angajamentelor NATO (păstrând, evident, beneficiile de securitate), fie separarea de UE, și o politică mai prietenoasă față de Rusia. Excelente și realiste soluții, nu-i așa?

4. Indiferent de orientarea politică, soluțiile guvernelor românești de criză sunt de regulă creșterea taxelor și cheltuielilor bugetare, însoțite de invitarea populației (nu a guvernanților și armatelor lor de servitori de partid și de stat) la sacrificii și austeritate. În condițiile în care, de trei cicluri electorale, suntem guvernați de partide care, laolaltă, n-au întrunit nici măcar votul a 40% din electorat. Curat taxare cu reprezentare!

Așa stand lucrurile, presupunând că România ar fi neutră ca Elveția (care nu este membră UE sau NATO, nici mare ca America), cum credeți că ar arăta suveranitatea, libertatea, prosperitatea și securitatea noastră? Credeți că am fi mai bine guvernați? Sau că taxele sau impozitele ar fi mai mici și nivelul de trai (al populației, nu al guvernanților) mai ridicat? Vă las plăcerea să vă imaginați, cu accent pe nivelul de trai,  în timp ce urmăriți o amintire  din viitor, cu accent pe reprezentivitate poltică și nivelul de trai.

Suportul publicului nostru, inclusiv cel financiar, este esențial pentru menținerea și dezvoltarea paginii ACIDmedia. Orice donație este binevenită. Vă mulțumim!
Donează aici