… Mai bine mort decât comunist …

Nu, n-am uitat de 13-15 iunie 1990. N-am cum. Am fost acolo, am trăit, am văzut, m-am îngrozit, am sperat că nu se va mai repeta. De aceea am continuat, ani la rând, să scriu despre ce s-a întâmplat, împotriva amneziei politice. De exemplu, am scris în iunie 2013, când Vasile Blaga, pe atunci liderul „dreptei românești” în calitate de președinte al Partidului Democrat Liberal (înghițit între timp de Partidul Național Liberal), proaspăt întors de la Beijing, declara:

 

„am dorit să împărtăşim din experienţa vastă a Partidului Comunist Chinez, care îmi dau seama că este într-o permanentă reconstrucţie. Incredibil, dar colegii noştri chinezi, practic, şi asta mă bucură, împărtăşesc aceleaşi valori cu noi în tot ceea ce înseamnă construcţia unui partid, pornind de la necesitatea atragerii în partid a elitelor locale, pentru a da valoare organizaţiilor, cât şi a modului în care te raportezi la cetăţean”

Am considerat că era un moment potrivit ca să reamintesc „dreptei” românești care ar trebui să-i fie valorile și ce înseamnă fascinanta „reconstrucție” comunistă oriunde în lume, nu numai în China. Pentru că și România a fost „reconstruită” stelar după 1989, dar mai ales după 13-15 iunie 1990, de Ion Iliescu (actualmente tot președinte de onoare al PSD fost PCR).

Nu s-a înțeles. De aceea am revenit în iunie 2015, cu Țara comuniștilor bătrâni, unde am reamintit programul de reconstrucție al României:

 

“Acum trebuie lucrat individual, ca să evităm împingerea spre dreapta a proceselor, a problemelor sociale de la noi. Şi eu cred că, din punct de vedere politic, preocuparea principală a celor câţiva care suntem aici este de a contribui la o dezvoltare sănătoasă, pe calea revoluţionară, şi să frânăm posibilitatea elementelor de dreapta de a prelua comanda, tendinţe care se manifestă şi în alte ţări socialiste. Instrumentul gândit, rapid ne-a venit ideea, pentru că a fost clar că altceva nu avem de făcut, a fost ideea acestui Front, Frontul Salvării Naţionale” a spus Ion Iliescu – extras din stenogramele discutiei purtate pe data de 27 decembrie 1989 la Bucuresti , in sediul Ministerului de Externe, cu ambasadorul plenipotentiar al URSS (Rusia de atunci) Evgheni Tiajelnikov.

Tot în iunie 2015, în Țara comuniștilor tineri, hi-tech, am rezumat cum a continuat „the next generation” programul de „dezvoltare sănătoasă, revoluționară” prin „frânarea posibilității elemenelor de dreapta de a prelua comanda”. Frâna funcționase. Era în vremea lui Ponta, când PNL înghițise PDL, cu tot cu valorile lui comune cu ale Partidului Comunist Chinez, după ce PNL însuși fusese anexat de PSD în USL, de care s-a separat ulterior formal. Numai formal, pentru ca azi, iată, avem la guvernare același PNL multifuncțional eșuat în alianțe cu vechii și noii comuniști high-tech de la PSD, USR și PLUS, totul cu binecuvântarea Președintelui Iohannis și mai tânărului utecist-neosalvaționist Cîțu.

Dar nici în 2015 nu s-a înțeles. Așa că am revenit în iunie 2017, constatând că:

„suntem din multe puncte de vedere sub neamul românesc de la începutul secolului trecut. Atunci, deși analfabetismul era în floare și nu exista televiziune sau internet, oamenii credeau creștinește în Dumnezeu, de unde, probabil, aveau mințile și caracterele mai întregi. Erau în stare să se lupte în izmene, să moară și să câștige războaie pentru familia lor, pentru viitorul și libertatea lor, pentru țara lor – așa cum au făcut-o, de exemplu, străbunicii noștri la Mărășești, când în izmene l-au speriat pe Mackensen.

Acum? Feudalism, criptocomunism și analfabetism funcțional cu internet. Întunericul coboară din ecranele luminate ale televizoarelor, laptoapelor, smartfoanelor. Anti-gândirea și anti-morala se transmit prin antenă și wi-fi, pe care le-au monopolizat. Acum, șansele sunt ca nu mai e nevoie de arme ca să fim cuceriți: ne prăbușim singuri sub povara propriei amnezii, debusolări și proștii.

Mulțumiri nesfârșite, încă o data, atât PSD fost PCR, cât și excepționalei noastre “elite” academice, politice și mediatice de stânga deghizată-n dreapta, după bunul lor plac modelate. După 27 de ani de rezistență la profesionalism, adevăr și valoare, acestea sunt rezultatele.”

Tot n-a contat. Pentru că, iată, după 30 de ani ne-am întors de unde am plecat, cu noi mineriade aparent mai soft, dar mai eficiente dacă judecăm după numărul de morți – a se vedea excesul de mortalitate Covid și non-Covid din 2020-2021; nu, vinovat nu este celebrul virus biologic, ci cel politic.

În fond, în iunie 2021, metodologia e aceeași ca-n iunie 1990: minciună, furt, crimă, bestialitate. Pe scurt, Stânga. Doar tehnologia e mai avansată și rebrandingul politic mai divers: în loc de comunism sau socialism, acum avem “progresism”, noul salvaționism, lgtbism, ecologism, wokăism, covidism. Sau noul “liberalism”, care vine de la libertatea servituții, vorba lui Alexandru Hâncu.Pe scurt, “dreapta modernă” (vorba lui Ludovic Orban), extrem de conservatoare, fiind Stânga ca la carte, psihopată și degenerată ca la carte. Dar cum amnezia politică e în floare, iar cartea de istorie nu mai contează (o fost  învinsă cu mema și postarea), nu ne rămâne decât să repetăm până la saturație:

Guvernul (statul, etatismul, adică Stânga) nu e soluția, ci problema (Ronald Reagan). Calea spre bunăstare și prosperitate? Cu totul alta. Libertatea? Fără memoria adevărurilor esențiale, nu se poate.

Unul din aceste adevăruri fiind că acum 30 de ani, timp de peste 70 de zile, în Piața Universității, protestatarii pașnici împotriva regimului iliescian cântau „mai bine mort, decât comunist„. Și comunistul Ion Iliescu i-a servit: a prăvălit peste ei bâta minerească, pentru că erau „golani” și „elemente fasciste”. Priviți:

Știu, premierul Cîțu era la Vâlcea, n-a văzut și n-a înțeles nimic la vremea aceea. Dar asta nu-i o scuză pentru ca în 2021, în calitate de șef de guvern „liberal”, să declare public că lucrează la „eliminarea vocilor” care nu-i convin, sau să-i numească „teroriști” pe cei care se opun politicilor lui covidopate. Asta nu-l face cu nimic mai bun decât predecesorii lui din PSD-fost-PCR, ci doar mai întârziat. Ideile rămân aceleași. Nu pentru asta s-a umplut cimitirul Străulești, în vara lui 1990, cu victimele mineriadelor. Oameni omorâți bestial de regimul neocomunist de atunci. Priviți și nu uitați:

Atunci, în primăvara lui 1990, zecile, sutele de mii de bucureșteni care se strângeau seară de seară în Piața Universității, credeau, nu doar cântau, că e mai bine să fii mort, decât comunist. Imnul „golanilor” se numea. Ascultați-l:

Cristian Pațiurcă, Valeriu Sterian, sufletul bun al Pieței Universității 1990, nu mai sunt printre noi. Dar ideile rămân: … Noi nu vrem neocomunism,/ Nici neolibertate,/ „Democrații” originale/ Și nici minciuni sfruntate … Mai bine haimana,/ Decît trădător,/ Mai bine huligan,/ Decît dictator,/ Mai bine „golan”,/ Decît activist,/ Mai bine mort,/Decît comunist …

Eu nu (le) uit. Dumneavoastră?

 

Suportul publicului nostru, inclusiv cel financiar, este esențial pentru menținerea și dezvoltarea paginii ACIDmedia. Orice donație este binevenită. Vă mulțumim!
Donează aici